Roşia Montană, ratare de geniu?

ls-Rosia-Montana1

Alexandru D. Filimon

Prima dată am auzit de Roşia Montană acum aproximativ 7 ani  de la un fel de “hipster”, un fel de trepăduş liberal cu moţ care, în termeni de Goebbels provincial, îmi explica posibilitatea de cuantificare politică a revoltei  şi importanţa comunicării constante a acestui lucru de către partid. Mai pe scurt, cea mai bună cale de a controla, anestezia o revoltă este să te transformi într-o plasmodie mimetică în stare să digere aproape orice. De poti mânca un bou, eşti tare la noi în politică.

De atunci tot scrutez peisajul mioritic tot contabilizând  adevărata pululaţie de ONG-uri, asociaţii, fundaţii, unele puternice şi respectabile, altele fantome lugubre şi rebarbative care s-au opus în mod constant proiectului Roşia Montană. De la rebeli fără cauză, ecologişti proteici de renume virtual, blogări herculieni de piviniţă şi beci, consumatori full-time de facebook, toţi s-au strâns laolaltă din lipsa unui sentiment real de comunitate. Adevărul dincolo de hainele raţionale ale revoltei este că fiecare sufletel de hipster din piaţă se simte dezrădăcinat şi singur. Neputând să recunoască în public sau faţă de sine, suprimă sublim această nevroză, înrâurind-o într-o revoltă a neatârnării în faţa unei absenţe guvernamentale şi în faţa unui vid de inteligenţă politică. Cu alte cuvinte, ieşirea din tabloul neo-orwellian poartă haloul frommian. Suntem singuri şi ştim asta. Mai sunt şi alţii care ştiu asta, care sunt prezenţi în piaţa care se adapă, se excită cu libidoul puterii pe care îl oferă strada şi mulţimea, şi care, acum în timp ce subsemnatul scrie, dezvoltă clandestin un plan bine articulat de a intra în politică mai încolo, avortând  Roşia Montană fix în stradă de unde au jurat neatârnare.

Citeam zilele trecute o ştire cum că un grup de politicieni de toate culorile au declarat public că vor vota împotriva proiectului în Parlament. Nu pot să nu mă întreb care dintre aceştia se va dovedi o plasmodie mimetică infantilă moţată? Pe sistemul “cine mănâncă azi un ou, mâine va mânca un bou”, mă întreb cât de  mult a fagocitat politica viaţa noastră?

Dacă contabilizezi toate resursele de orice natură investite în toţi anii, nu putem să nu ne întrebăm de ce nu au fost canalizate aceste resurse pentru a produce câţiva politicieni? Politicieni noi, cu miez şi miză, candidaţi independenţi, susţinuţi de asociaţii, personalităţi etc. care să participe la alegerile parlamentare şi europarlamentare. Astfel am fi avut câţiva, repet, câţiva politicieni care nu ar fi făcut sex în grup pe întuneric pe proiectul eco-cultural-turistic Roşia Montana al hipsterilor şi nici nu ar fi avortat pe fereastră sentimentul de revoltă şi civism faţă de proiectul golzilor. Dar nu a fost să fie.

Deocamdată făcând inventarul până în prezent, ne confruntăm cu  dificultăţile frommiene ale hipsterilor translatate intr-o rebeliune “cuminte”,  dar “|cu minte” cum spun ei, şi câţiva indivizi dopaţi în mod pneumatic până la implozie cu propriul ego ce se adapă căutând anduranţa din miasma şi aburii puterii.

M-am întâlnit cu hipsterul trepăduş în piaţă. Câteva ziare şi publicaţii online au împânzit internetul cu unele imagini în care apărea şi el. Acesta explică acum unor tineri nouraţi cu faţa rumenă, logica neatârnării în faţa politicului şi a salvgardării sufletului, semn destul de evident pentru mine  că nu scăpase de complexul de superioritate, doar îl agravase. Cu ceva excepţii, superioritatea sufletească compensează sentimentul ratăcirii. Şi ce ratare de geniu!

Compensează Roşia Montană sentimentul unei ratări colective? Dacă e, de geniu să fie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: