Mitul faţă în faţă cu Reacţiunea

Timbre-filatelice-Scriitori-romani;1958-Scriitori-romani;L-452;M-1701

Alexandru D. Filimon

Nicolae Bălcescu ocupă în imaginarul politic românesc un loc cu totul special cu care ne-am obişnuit şi ne simţim încă bine şi anume mitul revoluţionarului iubitor şi apărător al ţăranilor. Născut în faşa manipulării comuniste, mitul deformat de astăzi al unui revoluţionar iubitor de ţărani (pătura de jos) nu este decât un efect nedorit şi trist al propagandei comuniste. Personalitatea complexă a lui Bălcescu merită mai mult.

Istoricii şi oamenii politici, precum Kogălniceanu şi Bălcescu, îşi propuneau să demonstreze că istoria ultimelor secole, de obedienţă, declin şi integrare nedorită în lumea orientală, nu a fost decât un accident istoric, o contingenţă nefastă. Efectele o dată înlăturate, România putea reveni la matricea firească a evoluţiei sale, marcată de sorgintea latină şi de un destin deloc fatidic şi inferior faţă de cel al trunchiului latin occidental.

O teză centrală a lucrărilor lui N. Bălcescu este ilegitimitatea marii proprietăţi.

Reforma societăţii româneşti cuprinsă într-o viziune mult mai amplă nu se limitează doar la formule democratice specifice, istoricul Bălcescu visa o societate exclusivă de mici proprietari. Admirăm arhitectura gândirii însă, viziunea sa în acest caz, se apropie de mai mult de utopie, după unii istorici chiar de distopie. Să nu uităm că Bălcescu a apărat însă la 1848 punctul de vedere cel mai radical exprimat în Comisia proprietăţii, care s-ar putea rezuma la o considerabilă expropriere parţială prin crearea unei mici proprietăţi ţărăneşti consistente. Tot el a susţinut şi votul universal. Discursul său naţionalist surprinde clivajul sat-oras (observând că oraşul este o formă de import) dar nu împământeneşte un obicei anticitadin, în fond discursul acestuia conţine voinţa de integrare europeană.

Revoluţia de la 1848 oferă mitul suprem al istoriei create de comunişti. Bălcescu devine eroul, fără voia lui, al unei manipulări în masă ce falsifică într-un mod grobian realitatea. Istoricul Lucian Boia notează “L-au „ajutat”, intransigenţa sa romantic revolutionară, consecventă cu care a urmărit emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor (chiar dacă idealul său, al unei societăţi de mici producători, nu era exact idealul comunist de societate! — Corespundea însă demagogiei comuniste anti-boieresti şi proţărănesti)”

Acelaşi istoric consemnează încă un capitol din planul de mitizare forţată “cu numele înscrise pe frontispiciul diverselor instituţii, îndeosebi de învăţământ (licee numite „Carol I” sau „Brătianu”, ca şi celebrul „Sfântul Sava” din Bucureşti, devin toate „Bălcescu”, alt nume aproape nemaifiind de conceput) — el este silit să-şi pună gloria postumă în slujba proiectului comunist.”

Imaginaţi-vă că o oră Bălcescu s-ar plimba prin acest proiect citadin comunist observându-şi numele scris pe nenumărate instituţii. Ce credeţi că ar face revoluţionarul Bălcescu văzându-şi Numele(Aria din opera măreaţă a unei propagande ce dezproprietarea ţăranii)? Dacă răspunsul îl ştim, sau îl intuim atunci de ce îi sporim mereu Numele şi aproape niciodată Viaţa?!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: