Decât Partidul Roşia Montană, mai bine O Lege a Partidelor decentă

646x404

Alexandru D. Filimon

Toată lumea se năpusteşte mitic ca minotaurul căznit pe transformarea fenomenului protestelor anti-Rosia Montană în partid. Fie prin dezlănţuiri, sclipiri de inteligenţă din partea pseudo-intelectualilor flotanţi, fie prin concentrarea de energii cosmice pe net, fiecare formator, lider, actor din spaţiul public şi virtual are o părere şi nu doar că ţine la ea, ba chiar ne-o şi livrează ca adevar. Aceşti inşi cuprinşi în mare parte de romantism revoluţionar sau revolta melancolică “zelecodrenească” transformă mult râvnita dorinţă de normalitate şi civilizaţie în autoritarism şi teroare. Civic, înseamnă înainte de toate, să ai capacitatea să observi niscai probleme, să te ridici împotriva unor soluţii păcătoase care pretind că rezolvă aceste probleme şi să cauţi raţionalitate. De ce spun acest lucru? Raţionalitatea este singura care te poziţionează pe axa istoriei în punctul de mijloc, nu la extreme. Un partid izvorât din stradă nu reprezintă calea de mijloc, nici măcar un drum lung şi anevoios spre ea. Strada trebuie să rămână vie, liberă, neinstituţionalizată. În schimb mi-ar place să aud că pe lângă Roşia Montană se protestează şi pentru o lege a partidelor mult mai laxă.

Este un lucru ştiut şi mult prea puţin discutat faptul că România are cea mai restrictivă/nedemocratică lege privind înființarea partidelor politice din UE prin condiția celor 25 de mii de membrii fondatori ceruți pentru înființare (cel puţin 700 de membri din minim 18 judeţe). În ţări precum Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Spania, Olanda se poate înfiinţa un partid cu până la 10 oameni. În Bulgaria, vecinii nostri pe care îi privim cu condescendenţă (obişnuim să spunem “Ne-au întrecut până şi bulgării”), numărul ajunge la 50 de membri, Polonia ajunge la 1000 şi Portugalia la 7500. Doar în România avem un sistem cu faţă hâdă care practic hăcuieşte dreptul la liberă asociere. Raţionalitatea ar cere să protestăm şi pentru acest lucru în loc să criticăm partidele din afara lor şi să ne minunăm când îi vedem pe politicieni la televizor făcând dezacorduri ca repetenţii claselor primare.

Mi-ar plăcea să ieşim din iluzia înfăptuirilor colective şi să ne aşezăm la adăpostul mai puţin vibrant şi zgomotos al raţionalităţii.

Poate toţi filogermanii şi monarhiştii melancolici şi mimetici ar trebui să-şi facă un tricou pe care să scrie” Decât să sufăr de închipuire, mai bine de exces de raţionalitate”. Poate aşa o să trecem de la Partid la Lege.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: