Eşecul Libertăţii este foarte Popular

clasa-politica 5

Alexandru D. Filimon

Un motto pierdut al elitei: “Cu o societate nu se poate merge înainte decât cu toată lumea”

 

Există o falie prăpăstioasă între intelectuali şi mase în societatea românească. Lipseşte liantul – clasa de mijloc (care se subţiază din ce în ce mai mult nu doar naţional, ci şi global) care să echilibreze balanţa şi să unească cele două extreme. Această dihotomie intelectuali/mase nu este o teză marxistă sau neomarxista cum se grăbesc unii să afirme. E mai uşor să promovezi etichete amplificate decât să gândeşti cu capul tău.

Pe teritoriul patriei proietele gândite de intelectualii sunt gândite tot pentru intelectuali. Indiferent de gradul de adevăr al acestei observaţii, constatăm că  fie se eşuează în găsirea unor formule de gândire şi acţiune colectivă, fie acest segment educat, din care nu excludem elita, caută segregaţie faţă de societate promovând dictonul “Stăm aici Elita Noi între  Noi”. Procedând astfel,  ne mai putem mira de ce societatea nu avansează? La ce mă refer mai exact? Să luăm un exemplu.

Mişcarea Populară este o falsitate dublă, în primul rând nu este o “mişcare” şi în al doilea rând nu este popular, are doar pretenţii de popularitate. O mişcare în România are câteva premise psihosociale (context social-cultural favorabil, lider charismatic, tactici inteligente de manipulare, atmosfera specifică dublată de paideuma etc.). Dacă aplicăm acest şablon societăţii româneşti, nu cred că vom regăsi nici măcar una, prin urmare “mişcarea” este mai mult un sprint şi ăla făcut pe puncte. Vocabula “populară” (care legitim se revendică de la doctrina populară) vrea să sugereze că prin sine mişcarea are adeziunea poporului, un fel de “political appeal”. Dar această aură exercită o atracţie mai mare pentru segmentul educat dezamăgit de partidele politice actuale, dar bântuit de o posibilă cariera politică. Mişcarea Populară până acum a dovedit o tactică politică realistă prin extracţie de partid( recrutarea oamenilor politici uneori cu tot cu filialele din teritoriu) şi racolare periferică (tot ce se poate prinde în intervalul extracţiei). Mai mulţi au declarat că s-au înscris în această mişcare, dar nu au fost sunaţi niciodată. Uneori e bine să mai treci şi prin facultatea de ştiinţe politice că să nu fii prins la strung de amatori.

Mişcarea populară, un produs al intelectualilor, va avea aceeaşi soartă ca anticomunismul românesc dacă nu va profita (aşa cum a şi intenţionat) de principalul său atu şi anume să mai stoarcă voturi din “pleaşca prezidenţială”.

Dacă unii dintre intelectuali nu şi-ar mai peria coama şi şi-ar apleca capul către spusele lui Eminescu, ar putea să înţeleagă un simplu adevăr sociologic:

Daţi-mi statul cel mai absolutist, în care oamenii să fie sănătoşi şi avuţi – îl prefer statului celui mai liber, în care oamenii vor fi mizeri şi bolnavi” (Timpul, 23 dec. 1877) 

Credeţi că îl vor înţelege? Vor putea oare să-şi contabilizeze eşecul?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: