Cât de săraci sunt moraliştii noştri „capitalişti”?

modestia o virtuteÎn România averea este un motiv de a-i umili pe ceilalţi, „capitaliştii” noştri râvnesc acest sentiment de a domina şi umili, hrănindu-se cu senzaţia de a fi puternici, de a fi stăpâni chiar dacă la rândul lor sunt frecători de clanţe, aprinzători de brichete sau cărători de scrumiere.

Cei săraci se iluzionează la fel de mult ca şi cei înstăriţi. În cazul lor, sărăcia este o compensaţie “morală” pentru suficienţă şi uneori prostie. Deviza unor astfel de indivizi este simplă: “Suntem săraci, dar suntem morali”. Pe cât de amăgitoare ni se pare această compensaţie, pe atât de periculoasă devine când se transformă în zestre ereditară sau background cultural. Înteleciunea populară descrie sărăcia ca o doamnă virtuoasă ce transcede această lume. „Afaceristii” exhibă sărăcia că o prostituată ce cu perversitate şi tenacitate te poate acapara alterându-te. Expresii de genul “sărac, dar cinstit”,” banul, ochiul dracului” nu exprimă de multe ori înţelegerea noastră profundă asupra efectelor nocive ale capitalismului şi nici nu descriu o superioritate metafizică a neamului românesc. De multe ori ele sunt o compensaţie pe care nu o recunoaştem niciodată. Sărăcia devine virtute pentru săraci, în timp ce pentru capitalişti şi politicieni devine cenzură.

Politica exploatează această cenzură populară devenită tradiţie. Atunci când eşti sărac şi cu “duhul”, cerinţele tale sunt foarte scăzute, dacă nu inexistente. Ce poate fi mai frumos pentru politicieni decât o populaţie deprinsă cu filosofia “capu’ plecat sabia nu-l taie”.

Mulţi vor să ajungă bogaţi doar pentru a scăpa de umilinţă. Plecând de aici nu mai este mult pană la a-i convinge de existenţa normalităţii exploatării omului de către om şi de existenţa milenară şi mitică a clivajului săraci/bogaţi. Comunismul (egalitatea şi stabilitatea cu orice preţ) e ca un vulcan adormit în sufletele sucite cu minţile tulburi.

Priviţi imaginea din articol şi intrebaţi-vă: câţi oameni cunoaşteţi care trăiesc simtindu-se săraci şi câţi oameni trăiesc simţindu-se bogaţi?

Ce râvneşte un om ce trăieşte simţindu-se “bogat”, fie el şi Preşedinte?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: