Nu există “Ultima carte citită” există doar “Ce ai mai citit?”

Alexandru D. Filimoncarti_in_cap

Întrebarea “Care este ultima carte citită?” este stânjenitoare pentru foarte multe persoane. Aceştia percep întrebarea ca pe un afront personal, astfel te trezeşti că îţi spun din neant, că ei sunt persoane practice, cu picioarele pe pământ care urmăresc concretul, care rezolvă lucruri (comuniştii se lăudau la fel ). Unii dintre ei, aflaţi în funcţii de putere, îţi vor spune că nu înveţi managementul din cărţi… şi viaţa reală este altfel decât descriu filosofii prin utopiile lor bălţate. Imaginea aceasta poate este uşor deformată, dar majoritatea românilor privesc lucruri astfel. Fără a edulcora realitatea, ne confruntăm cu un deficit de imaginaţie/cultură dar şi inteligenţă emoţională. Daca stăm să ne gândim puţin, găsim şi un cusur naţional ce face concurs în toate mediile, mereu facem inventarul minusurilor, lipsurilor şi niciodată invers. Cum ar spune un betiv interesant din faţa blocului:“Zi şi tu măcar odată că îţi merge bine”.

Acesti insi când vorbesc cu dumneavoastră îşi mărturisesc autosuficienţa şi autoimpotenţa. Întrebaţi-vă ce puteţi învăţa de la un suflet steril cu spirit castrat?

Le dau dreptate unora când spun că există prea multă teorie în universităţi şi prea multe materii fără acoperire în piaţa muncii din prezent şi viitor, că se practică un enciclopedism academic în detrimentul specializării, ca 3 gândesc şi restul 97 execută; la noi e invers… la noi 3 se îmbogăţesc şi restul 97 se grăbesc să depună CV-ul. Trebuie doar să ne întrebăm cum rezolvăm această situaţie prin cultură, educaţie şi răbdare sau prin plecarea în străinătate. Dintre toate aceste motive prezentate nici unul nu poate reprezenta  un motiv real pentru a spune că astăzi nu este relevant să citeşti cărţi sau că nu ai timp chiar dacă ai vrea. Ele sunt o pseudojustificare pentru acel individ care indiferent de circumstanţe, nu ar fi citit, iar dacă situaţia, contextul social i-ar fi cerut-o, ar fi minţit.

Cel mai important lucru este capacitatea de conversie a culturii, a cărţilor în morală şi civilizaţie. Nu v-aţi întrebat niciodată că poate lipsa noastră de cultură este motivul pentru care am ajuns aici, motivul poate şi al articolului de faţă? Suntem personaje, vrând-nevrând, dintr-o poveste pe care nu am citit-o.

Aud mereu “Consumaţi o carte pe săptămână”. O carte nu poate fi consumată, nu suntem consumatori de cultură, ci creatori, purtători de cultură. Omul fiinţă culturală sau animal consumist ?!

Nu există “Ultima carte citită”, ci doar “Ce ai mai citit?”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: