Sebastian Rusu: Suntem un stat tânăr cu o naţiune tânără, ne lipseşte patriotismul

sebe r

Alexandru D. Filimon

Vă invit să citiţi interviul ZeteticGroup realizat cu Sebastian Rusu în contextul Zilei Naţionale de 1 Decembrie şi pe fundalul unor declaraţii/reacţii tulburi şi belicoase referitoare la unirea României cu  Republica Moldova. În opinia sa, un proiect unionist nu reprezintă o miză actuală pentru politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău, dar ar putea reprezenta pentru următorii 30 de ani.

1) România din prisma unirii din 1918 este o ţară tânăra comparativ cu celelalte ţări europene? Ce îi lipseşte României să fie unită nu “unirită”, adică sărbătorim unirea noastră, dar niciodată unitatea noastră. Politicienii profită de pe urmă individualismului nostru negativ?

S.R: 1 Decembrie 1918 reprezintă cel mai important moment al istoriei României care nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecinţă logică a luptei românilor pentru unitate naţionala. Deşi suntem un stat tânăr cu o naţiune tânără, ne lipseşte patriotismul, domnule Filimon, diluat de comunism şi exarcebat după momentul decembrie 1989 într-un sens în care românul de rând nu îl mai înţelege şi nu se mai identifică cu acesta ca să înţeleagă sensul unirii. României îi lipseşte în primul rând românii şi liniile directoare după care să se ghideze naţiunea noastră în marea familie europeană. Nu ştiu dacă politicienii profită de individualismul nostru, dar cu siguranţă profită de ignoranţa românilor vis a vis de înţelegerea unor episoade cruciale din istoria noastră care au consolidat naţiunea, aşa cum este şi unirea de la 1 decembrie 1918.

2) Elita politică actuală mai are în agendă mize pe termen lung? Respectul vis a vis de elită interbelică există cu adevărat? În discursul politic autohton “unirea” este folosită cu cinism în scopul de a puncta politic în segmentul postprotocronist/patriotism etnic sau elita actuală chiar respectă o istorie foarte importantă pentru poporul român?

S.R: În momentul de faţă, după 25 de ani de la revoluţia din decembrie 1989 sau mai bine spus de la lovitura de stat, nu pot să afirm că avem o elită politică ci o adunătură de politruci din eşaloanele inferioare ale defunctului PCR, foste cadre ale Securităţii comuniste şi interlopi care s-au trezit peste noapte în Parlament. Nu cred că oamenii aceştia care au câştigat voturile oamenilor cum le-au câştigat, cu mici, bere şi manipulare au mize pe termen lung în ceea ce priveşte România şi românii, ci mai degrabă interese personale şi de grup. Eu nu cred, domnule Filimon, că putem compara Parlamentul interbelic cu Parlamentul actual pentru că nu există elemente comparative, ci putem spune că elita politică interbelică în ciuda corupţiei şi problemelor sale electorale a avut în gena sa elementul naţional şi-n special interesul României. Astăzi, discursul politic, cuvântul “unire” este folosit doar pentru legitimare electorală şi nu cred ca mai are alte valenţe în contextul în care după 1989 nu a existat un proces de decomunizare, lustraţie şi de stabilire a unei agende naţionale. Repet, o agendă naţională care să se fi transpus uşor în cea europeană după modelul unitate în diversitate. Astăzi, politicienii nu cred că înţeleg ce a reprezentat unirea din 1918 sau mai bine spus care au fost resorturile naşterii statului naţional român, al sacrificiului de la baza acestui deziderat.Ei vorbesc de unire pentru ca aşa trebuie, ca „să dea bine la pulime”, ca aşa le dictează PR-ul politic şi nu conştiinţa, de apartenenţă la naţiune, în ansamblul său. Este foarte important astăzi, când suntem în criză economică şi morală, să redefinim naţiunea şi valorile acesteia pentru că riscăm să ne topim în conglomeratul reprezentat de UE şi să uităm rostul şi rolul naţiei nostre în această construcţie supranaţională.

3) Unirea cu Basarabia este o miză pentru România, pentru elita politică actuală sau reprezintă un proiect surogat “de ţară”, de anacronism istoric şi economic şi o belicoasă strategie politică de viitor?

S.R: Unirea cu Republica Moldova nu cred că în momentul de faţă este o miză pentru politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău, dar ar putea reprezenta pentru următorii 30 de ani să zicem, un proiect geopolitic major al Bucureştiului. Unirea cu Basarabia nu trebuie privită ca o fantasmagorie, ci ca o necesitate istorică de viitor pentru că geopolitica din regiune ne-ar putea permite acest lucru însă nu fară a fi pregătiţi pentru acest moment.

5) Unirea cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău?

S.R: Nu cred că unirea ignoră realităţile din Republica Moldova, dar trebuie să ţinem cont că există nişte probleme majore în această regiune care pentru moment stopează realizarea acestui proiect geopolitic major. Dincolo de problemele politice şi economice ale societăţii moldoveneşti, avem presiunile constante ale Federaţiei Ruse prin capul de pod numit Transnistria şi implicit problema ucraineană care ţine pe loc un astfel de obiectiv care trebuie asumat atât de români cât şi de moldoveni.

6) Ar trebui ca Republica Moldova să adere la UE? Cum vedeţi problema unei posibile aderări, uniri ? Care este imaginea de ansamblu cu care ar trebui să găsim un orizont politic de acţiune?

S.R: Aderarea Chişinăului la UE este perfect justificată de aspiraţiile europeniste ale unei elite tinere şi dinamice care este conştientă de valorile şi drumul pe care trebuie să îl urmeze. Este clar că modelul rusesc nu mai reprezintă pentru aceasta un obiectiv şi acest lucru este benefic pentru întreaga societate moldovenească. Modelul oferit de UE reprezintă pentru Chişinău dezvoltare, modernitate şi civilizaţie chiar dacă PCRM şi minoritatea filorusă fac presiuni constante pentru păstrearea autorităţii oferite de Kremlin.

Unirea Republicii Moldova cu România se va putea înfăptui numai atunci când Chişinăul se va integra în familia europeană şi asta s-ar putea face într-un interval de circa 20 de ani. Este greu de prevăzut acest moment pentru că şi Uniunea Europeană are probleme interne şi deja se discută despre o Europă cu două viteze, iar Federaţia Rusă încă nu şi-a spus ultimul cuvânt în ceea ce reprezintă Republica Moldova în geopolitica Mării Negre şi a Dunării.

7) Astăzi a avut loc parafarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb încheiate de Republica Moldova cu Uniunea Europeană în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic (Vilnius, 28-29 noiembrie 2013). Ce reprezinta acest lucru la nivel politic si geopolitic?

S.R: Parafarea de către Chişinău a Acordurilor de Asociere şi Liber Schimb cu UE la summit-ul de la Vilnius reprezintă un prim pas către UE însă succesul ar fi fost deplin dacă şi Ucraina ar fi făcut acest lucru pentru că ar fi enclavizat Transnistria şi astfel regimul separatist ar fi fost determinat să negocieze cu Chişinăul dacă legăturile cu Federaţia Rusă ar fi fost blocate de o Ucraină pro-europeană. Din punct de vedere politic, acest succes trebuie continuat de către Coaliţia Pro Europa, aflată acum la guvernare, prin câştigarea alegerilor parlamentare de anul viitor şi implicit prin semnarea Acordurilor parafate la Vilnius până în septembrie 2014. Din punct de vedere geopolitic, presiunile exercitate de Federaţia Rusă nu vor înceta ci se vor amplifica pe fondul nemulţumirilor separatiştilot transnistreni de opţiunea pro-europeană a Chişinăului şi prin scoaterea în prim plan a PCRM cu un Vladimir Voronin care pare că nu şi-a spus ultimul cuvânt. Dacă PLDM, PDM, PLRM şi PL vor fi unite ca şi până acum presiunile Kremlinului nu îşi vor atinge scopul aşa cum blocada vinului moldovenesc de pe piaţa rusă nu a reuşit să determine Moldova să renunţe la drumul european. Va fi dificil pentru Chişinău să îmbine opţiunea clară pro-europeană cu statutul de membru în CSI (Comunitatea Statelor Independente), dar aici ultimul cuvânt îl vor avea politicienii.

7) Nu este mai sănătos politică ca elită românească să conceapă o strategie de dezvoltare post-aderare la UE decât un pseudo-proiect de ţară unionist ?

S.R: Nu ştiu dacă este sănătos sau nu, domnule Filimon, dar politicienii de la Bucureşti nu au de nici unele aşa că ce să mai vorbim de strategie post-aderare sau proiect de unire cu Basarabia atâta timp cât Bucureştiul se dă după cum bate vântul şi asta se vede în buzunarele noastre şi-n nivelul nostru de trai dar problema noastră este că ceţăţeanul de rând acceptă sau pur şi simplu nu-i pasă. Eu zic că o strategie post-aderare care să includă şi proiectul unionist s-ar putea face însă nu are cine să îşi asume un eventual succes sau eşec pentru că politicienilor le lipseşte interesul naţional. Da, repet INTERESUL NAŢIONAL şi de ce nu INTERESUL PUBLIC.

Dr. Sebastian Rusu, istoric şi jurnalist.

Cât de mult putem îndoi compasul pe marginea unei arhitecturi şubrede?

N-Lupu-2-imag-maritaAlexandru D. Filimon

Se vorbeşte destul de puţin despre arhitectură ca dimensiune a sufletului, ca modelator de înălţimi sufleteşti şi adâncimi lăuntrice .Simplă observaţie, nu neaparat contemplaţie, a arhitecturii are o rezonanţă în lumea dinauntru a fiecăruia şi sperăm noi şi ambiţia să releve noi resurse de lumină, adevăr şi cunoaştere. În psihologie termenul poartă numele de “extrospecţie” şi exprimă capacitatea sinelui de a se descoperi prin raportarea la mediul exterior. Rubrica “Paideuma” este o radiografie a acestei realităţi la nivel individual şi la nivel colectiv. Cu alte cuvinte…cum am ajuns să fim “noi” si prin arhitectură?

Judecând după aspectul asimetric şi vitriolic al arhitecturii bucureştene (când o clădire mare, când una mică,când un “building” de secol XXI alăturat unei case din perioada interbelică) am putea spune că sufletul românului “capitalist” este cât mai anarhic cu putinţă. Clădirile din martori ai istoriei au ajuns reminiscienţe golite de substanţa memoriei, astăzi nimeni nu le mai cunoaşte şi nu-şi mai aminteşte de ele. Privite din exterior, pentru un gust exotic, ele par astăzi cel mult “bunuri vintage “ în stare să compenseze sau să înlocuiască absenţa personalităţii, individualităţii din om.

Lipsa de substanţă a unora devine o soluţie mediocră în faţa unei salvgardări naţionale ce vizează o istorie arhitecturală. Judecând după foamea de spaţiu a unora devenim devoratori de vile sau pseudopsihopaţi care visează la ele. Cu cât este vila mai mare cu atât suntem mai autarhici şi singuri. Extensia de spaţiu este justificată de o frică iraţională de a fi singur, prostul gust este justificat doar de proasta creştere , absenţa unui bun simţ minim şi în final “educaţie la fără frecvenţă”. Cât de anarhici şi autarhici suntem?

Şi cât de mult putem îndoi compasul pe marginea unei arhitecturi şubrede?

Sebastian Rusu: Ruperea Facultăţii de Istorie în două părţi este o mizerie politică, cu iz de USL

Alexandru D. Filimonsebastian

Vă invit să citiţi prima „discuţie” ZeteticGroup pe marginea problemei de segregare a Facultăţii de Istorie (https://zeteticgroup.wordpress.com/2013/11/28/adrian-cioroianu-nu-este-necesara-o-dublare-a-facultatii/)

1)      Ce parere aveti despre declaraţiile celor doi? Se va naşte un clivaj la Facultatea de Istorie?

S.R: Dincolo de declaraţiile celor doi actori în această piesă tristă care este Facultatea de Istorie, problema nu este naşterea unui clivaj, ci lipsa unui proiect de adaptare al studiului istoriei la realităţile actuale dictate de economia de piaţă. Problema Facultăţii de Istorie nu este fracturarea, ci crearea unor oportunităţi de dezvoltare celor care aleg să studieze acest domeniu care a ajuns să stârnească hazul într-o societate anchilozată. În opinia mea, domnule Filimon, ruperea Facultăţii de Istorie în două părţi este o mizerie politică, cu iz de USL unde nişte domni şi doamne vor funcţii pe viaţă şi atât.

2)      Din ce unghi ar trebui abordată problema unei segregări? Beneficiază studenţii prin acest demers de recesiune sau mai degrabă sunt spectatorii unei bătălii cu alte mize?

S.R: Segregarea Facultăţii de Istorie este o idioţenie care va pune cruce noţiunii de studiu academic al istoriei la Bucureşti, fiind o dublare a disciplinelor de studiu şi implicit o dublare de diploma fără acoperire în contextul în care cercetarea este la pământ, iar institutele de cercetare sunt puternic politizate, accesul absolvenţilor de istorie fiind practic inexistent.

3) Acest demers are vreo relevanţă în cercetarea românească ?

S.R:Nu acest demers politicianist va îngropa cercetarea românească fiindcă  patrimoniul se studiază integrat la Facultatea de Istorie şi nu este nevoie de înfiinţarea unei facultăţi speciale care să includă acest domeniu. Este păcat că politica şi miza pentru funcţii a unor oameni distruge o facultate unde Iorga şi Pârvan şi-au pus amprenta asupra unui domeniu cheie pentru orice popor care se gândeşte la viitor.

Dr. Sebastian Rusu, istoric şi jurnalist.

Adrian Cioroianu: Nu este necesară o dublare a facultăţii

Alexandru D. Filimonfostul-ministru-adrian-cioroianu-lansat-la-cluj-un-roman-despre-iubiri-interzise

Senatul Universităţii din Bucureşti nu a renunţat la posibilitatea de secesiune a Facultăţii de Istorie . Având în vedere acest lucru am hotărât să republic o stire(aparută în luna aprilie) ce pune în contrast două viziuni.

Decanul Facultăţii de Istorie, din cadrul Universităţii Bucureşti, Adrian Cioroianu, a declarat, vineri, că propunerea Departamentului de Istorie Antică din cadrul facultăţii, de a întemeia o facultate proprie, nu are un suport legal. Cioroianu a adăugat că “nu este necesară o dublare a facultăţii”. În opinia sa, “studenţii nu ar câştiga din urma acestei separaţii”. “E datoria mea să ştiu ce se întâmplă cu studenţii. Trebuie verificat dacă există cerere pe piaţa muncii în acest sens, o cerere reală pentru societate. Dacă cercetarea este scopul atunci pentru cercetare nu faci o facultate faci un centru” a precizat Cioroianu. Decanul Facultăţii de Istorie a precizat că “până acum o astfel de propunere nu a avut loc”.

Pe de altă parte, Preşedintele Senatului Universităţii Bucureşti, Vlad Nistor, a declarat că “proiectul Departamentului de Istorie Antică este mai întâi un moment de dezbatere fără mize interpersonale “adăugând că” nu este vorba despre o miză politică “. “Propunerea face parte dintr-un demers interdisciplinar ce conţine o foarte largă paletă de domenii de studiu. Eventualii studenţi ce se vor înscrie la această facultate peste câţiva ani vor avea posibilitatea să devină specialişti în colecţii de artă, ce implică licitaţii, sau în arheologie. Europa are nevoie de arheologi. “a precizat Nistor. Vlad Nistor a subliniat că în uma discuţiilor cu Ministrul Culturii Daniel Barbu, “domeniul arheologie ar trebuie să aibă o licenţă”.

Potrivit propunerii Departamentului de Istorie Antică din cadrul Facultăţii de Istorie, se doreşte scoaterea istoriei antice din cuprinsul Facultăţii de Istorie şi înfiinţarea în cadrul Universităţii din Bucureşti a unei alte facultăţi paralele.

 

Cât de fericit este Şmecherul faţă de Fraier ?

Alexandru D. Filimonfraier

Dacă nu ai opinii ferme în România eşti considerat un fraier. Dacă şovăi puţin, dacă vorbeşti nuanţat, dacă ai măcar o minimă pretenţie de originalitate, devii nefrecventabil, un fel de paria pedepsit pentru îndrăzneala de a te rupe de turmă. Asta în timp te face nevrotic deoarece eşti un continuu accident pentru ceilalţi şi pentru lume. Dacă disonanţa cognitivă te transformă  într-o persoană liberă şi originală (un lucru rarisim al zilelor noastre) ai trecut testul eului matur, liber, dar cunoşti singuratea şi de regulă te arunci în braţele unui grup select sau al unei minorităţi ce se percepe că privilegiată. Dacă în schimb nu reuşeşti decât să te conformezi cuminţeniei de oaie creaţă (trebuie să ai ceva distinct faţă de alţii, un kitch de regulă) eşti întâmpinat cu onomatopee aclamatoare şi cu sintagme populare de genul ”Să ne simtem bine, frăţioare!”.

Văzută de pe pisc, alegerea de bun simţ pare simplă, dar rareori se întâmplă să fie aşa, lumea nu e atât de granitică  precum îmi plăcea să cred. Lumea este lichidă, flexibilă şi îmbrăţişează uneori jumătăţi de minciună, resturi de adevăruri pentru a supravieţui sau pentru a trăi la adăpostul confortului, fie el financiar, intelectual sau social. Mă fascinează cum toţi aceşti flexibili te etichetează drept un venetic şi te aruncă cu toată veselia în colţul umbrelor. Ce să mai spun dacă eşti o persoană de bun simţ care râvneşte polemica, utilizează dialectica, apreciază delicateţea nuanţelor. Să mai adaug că logica şi raţionalitatea SUNT o condiţie pentru toate aceste lucruri? Zadarnic.

Nu pot să nu mă întreb spre ce ne îndreptăm? Vom ajunge o versiune necomică din filmul Idiocracy ?

Cât de fericit este Şmecherul faţă de Fraier ?

Inflaţia de spiritualitate produce năsărâmbe

ipocriti

Alexandru D. Filimon

Răsfoiesc online felurite  articole care vorbesc despre religie, ezoterism, mistică, suflet şi care ridică pretenţia de judecăţi spirituale cu valoare adăugată (deseori aflăm că lumea se află în descompunere spirituală) sau fineţuri de limbaj de genul “omul s-a pierdut pe sine şi trebuie să coboare în sine pentru a se aduce pe sine în conştiinţă”. “Deep shit man”, noi nu înţelegem …Adevărul este că nu ai ce să înţelegi doar să mai oftezi când mai vezi câte o năsărâmbă. Drumul spiritualităţii este foarte falacios, este un carnaval în oglindă cu măşti schimbătoare. A avea pretenţia unei liniarităţi şi mai ales de a impune această liniaritate la nivel global (pentru că ştii tu că aşa este bine) face parte dintr-o dictatură spirituală.

Sunt destul de mulţi care practică dictatura filozofică şi spirituală fără nici un simţ al responsabilităţii. În fond, de ce îţi place să crezi despre tine că eşti evoluat spiritual? Îţi foloseşte această compensaţie pentru lipsa de substanţă umană din viaţa ta? Nu mai bine este să fii smerit crezând că nu eşti vrednic să crezi că eşti evoluat spiritual? Nu mai bine faci bine oamenilor şi mai puţin ideilor?

Multe dintre articolele prezente în online sunt presărate cu razmeriţă ideologică şi bine apărate de strajnici străjeri ai adevărului mistico-cosmic, al armoniei ideale într-totul, al devenirii omului fiinţă celestă etc.  Decât o dictatură, nu mai bine o faptă bună, smeriţilor care sunteţi…

 

Stăm la coadă să lucrăm gratis pentru alţii. Nu spuneţi nimic, doar zâmbiţi

coda

Alexandru D. Filimon

“Taci din gură. Înghiţi un pic şi asta e, mereu începutul e greu. Trebuie să mergi înainte, să mergi mai departe chiar dacă ţii capu’ plecat si taci din gură”. Dacă primiţi sfaturi de acest gen fugiţi, dar fugiţi cât vă ţin picioarele. În străinătate, în alt judeţ, oriunde doar fugiţi că nu aveţi altă scăpare. Viaţa în câmpul muncii din România înseamnă sclavie, exploatarea omului de către om. Fără un tată “securist bazat” sau “general şmecher” rămâi la fundul SRL-urilor. Funcţia de asistent manager există doar în America. Aşa cum politicienii români au adoptat repede regula ca şoferul să le deschidă uşa maşinii luxoase aşa şi capitalistul român a preluat doar speculaţia grosolană şi boom-ul economic. La ei ne angajăm şi înghiţim în sec.

Terminologia cu care capitaliştii noştri practică prostirea în faţă, executând cu talent de balerină pensionată o gimnastică cerebrală expansivă, bine asezonată cu limbaj de lemn economic, e vastă…Mizeria nu o mai ascund sub preş, o pun pe masă doar te roagă pe tine să o denumeşti cum vrei numai să nu spui niciodată că pute. Indiferent de mirosul pătrunzător de putreziciune, închizi ochii nasul şi gura şi trece luna, iei un ban în vremurile astea grele. Şi mulţumirea de sine? Satisfacţia profesională?

Se tot vorbeste despre internshipuri ca despre o invenţie americană ce va inova mediul de afaceri. Se tot uită ca la noi acest concept este un pretext pentru a nu plati pe cineva. Cunosc oameni care merg cu firmele lor numai cu internshipuri justificându-se prin faptul că generaţiile sunt multe si dornice să lucrezi gratuit. In România nu există internshipuri ci doar exploatare şi nesimţire.

Un internship neplătit egal cu un sclav umilit.

Petrecem o treime din viaţă la muncă şi e păcat să nu facem ce ne place şi asta repede până nu ajungem pământ pentru narcise.

 

 

 

 

 

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica