Cât de fericit este Şmecherul faţă de Fraier ?

Alexandru D. Filimonfraier

Dacă nu ai opinii ferme în România eşti considerat un fraier. Dacă şovăi puţin, dacă vorbeşti nuanţat, dacă ai măcar o minimă pretenţie de originalitate, devii nefrecventabil, un fel de paria pedepsit pentru îndrăzneala de a te rupe de turmă. Asta în timp te face nevrotic deoarece eşti un continuu accident pentru ceilalţi şi pentru lume. Dacă disonanţa cognitivă te transformă  într-o persoană liberă şi originală (un lucru rarisim al zilelor noastre) ai trecut testul eului matur, liber, dar cunoşti singuratea şi de regulă te arunci în braţele unui grup select sau al unei minorităţi ce se percepe că privilegiată. Dacă în schimb nu reuşeşti decât să te conformezi cuminţeniei de oaie creaţă (trebuie să ai ceva distinct faţă de alţii, un kitch de regulă) eşti întâmpinat cu onomatopee aclamatoare şi cu sintagme populare de genul ”Să ne simtem bine, frăţioare!”.

Văzută de pe pisc, alegerea de bun simţ pare simplă, dar rareori se întâmplă să fie aşa, lumea nu e atât de granitică  precum îmi plăcea să cred. Lumea este lichidă, flexibilă şi îmbrăţişează uneori jumătăţi de minciună, resturi de adevăruri pentru a supravieţui sau pentru a trăi la adăpostul confortului, fie el financiar, intelectual sau social. Mă fascinează cum toţi aceşti flexibili te etichetează drept un venetic şi te aruncă cu toată veselia în colţul umbrelor. Ce să mai spun dacă eşti o persoană de bun simţ care râvneşte polemica, utilizează dialectica, apreciază delicateţea nuanţelor. Să mai adaug că logica şi raţionalitatea SUNT o condiţie pentru toate aceste lucruri? Zadarnic.

Nu pot să nu mă întreb spre ce ne îndreptăm? Vom ajunge o versiune necomică din filmul Idiocracy ?

Cât de fericit este Şmecherul faţă de Fraier ?

Anunțuri

2 Responses to Cât de fericit este Şmecherul faţă de Fraier ?

  1. Citisem undeva ca „mai bine singur, decat intr-o companie proasta”. Intr-o societate in care multi prefera sa adopte o atitudine usor precara, doar din dorinta de a fi inconjurat de oameni, consider ca a fi singur e un act de verticalitate; preferi sa renunti la oameni decat la propriile idei.
    Personal, prefer sa ma intalnesc o data pe luna cu putinii cunoscuti (pe care ii pot numara lejer pe degetele de la maini) si patru ore sa discutam despre toate temele posibile: politica, tehnica, teologie, filozofie si sa ne para rau ca inca nu am ajuns la un final concret.
    Ca ne consideram privilegiati?! Poate din prisma ca putem vedea ceva ce ceilalti considera (sa-mi fie iertata cacofonia) a fi uzual, „ca asa e viata si ca noi nu putem schimba cursul vietii”.

    Apreciază

  2. Mai bine singur de unul singur decat sa te simti singur inconjurat de prieteni, cunostinte, oameni. Iesirea din turma nu este usoara dar cred ca e drumul firesc al unei personalitati autentice, al unui individ intreg moraliceste si intelectualiceste. Oare ce este mai abrupt,inselator sufleteste ? Sa fii intristat de o majoritate sau sa fii infuriat?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: