Sebastian Rusu: Suntem un stat tânăr cu o naţiune tânără, ne lipseşte patriotismul

sebe r

Alexandru D. Filimon

Vă invit să citiţi interviul ZeteticGroup realizat cu Sebastian Rusu în contextul Zilei Naţionale de 1 Decembrie şi pe fundalul unor declaraţii/reacţii tulburi şi belicoase referitoare la unirea României cu  Republica Moldova. În opinia sa, un proiect unionist nu reprezintă o miză actuală pentru politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău, dar ar putea reprezenta pentru următorii 30 de ani.

1) România din prisma unirii din 1918 este o ţară tânăra comparativ cu celelalte ţări europene? Ce îi lipseşte României să fie unită nu “unirită”, adică sărbătorim unirea noastră, dar niciodată unitatea noastră. Politicienii profită de pe urmă individualismului nostru negativ?

S.R: 1 Decembrie 1918 reprezintă cel mai important moment al istoriei României care nu a fost un act politic rupt din contextul european, ci o consecinţă logică a luptei românilor pentru unitate naţionala. Deşi suntem un stat tânăr cu o naţiune tânără, ne lipseşte patriotismul, domnule Filimon, diluat de comunism şi exarcebat după momentul decembrie 1989 într-un sens în care românul de rând nu îl mai înţelege şi nu se mai identifică cu acesta ca să înţeleagă sensul unirii. României îi lipseşte în primul rând românii şi liniile directoare după care să se ghideze naţiunea noastră în marea familie europeană. Nu ştiu dacă politicienii profită de individualismul nostru, dar cu siguranţă profită de ignoranţa românilor vis a vis de înţelegerea unor episoade cruciale din istoria noastră care au consolidat naţiunea, aşa cum este şi unirea de la 1 decembrie 1918.

2) Elita politică actuală mai are în agendă mize pe termen lung? Respectul vis a vis de elită interbelică există cu adevărat? În discursul politic autohton “unirea” este folosită cu cinism în scopul de a puncta politic în segmentul postprotocronist/patriotism etnic sau elita actuală chiar respectă o istorie foarte importantă pentru poporul român?

S.R: În momentul de faţă, după 25 de ani de la revoluţia din decembrie 1989 sau mai bine spus de la lovitura de stat, nu pot să afirm că avem o elită politică ci o adunătură de politruci din eşaloanele inferioare ale defunctului PCR, foste cadre ale Securităţii comuniste şi interlopi care s-au trezit peste noapte în Parlament. Nu cred că oamenii aceştia care au câştigat voturile oamenilor cum le-au câştigat, cu mici, bere şi manipulare au mize pe termen lung în ceea ce priveşte România şi românii, ci mai degrabă interese personale şi de grup. Eu nu cred, domnule Filimon, că putem compara Parlamentul interbelic cu Parlamentul actual pentru că nu există elemente comparative, ci putem spune că elita politică interbelică în ciuda corupţiei şi problemelor sale electorale a avut în gena sa elementul naţional şi-n special interesul României. Astăzi, discursul politic, cuvântul “unire” este folosit doar pentru legitimare electorală şi nu cred ca mai are alte valenţe în contextul în care după 1989 nu a existat un proces de decomunizare, lustraţie şi de stabilire a unei agende naţionale. Repet, o agendă naţională care să se fi transpus uşor în cea europeană după modelul unitate în diversitate. Astăzi, politicienii nu cred că înţeleg ce a reprezentat unirea din 1918 sau mai bine spus care au fost resorturile naşterii statului naţional român, al sacrificiului de la baza acestui deziderat.Ei vorbesc de unire pentru ca aşa trebuie, ca „să dea bine la pulime”, ca aşa le dictează PR-ul politic şi nu conştiinţa, de apartenenţă la naţiune, în ansamblul său. Este foarte important astăzi, când suntem în criză economică şi morală, să redefinim naţiunea şi valorile acesteia pentru că riscăm să ne topim în conglomeratul reprezentat de UE şi să uităm rostul şi rolul naţiei nostre în această construcţie supranaţională.

3) Unirea cu Basarabia este o miză pentru România, pentru elita politică actuală sau reprezintă un proiect surogat “de ţară”, de anacronism istoric şi economic şi o belicoasă strategie politică de viitor?

S.R: Unirea cu Republica Moldova nu cred că în momentul de faţă este o miză pentru politicienii de la Bucureşti şi de la Chişinău, dar ar putea reprezenta pentru următorii 30 de ani să zicem, un proiect geopolitic major al Bucureştiului. Unirea cu Basarabia nu trebuie privită ca o fantasmagorie, ci ca o necesitate istorică de viitor pentru că geopolitica din regiune ne-ar putea permite acest lucru însă nu fară a fi pregătiţi pentru acest moment.

5) Unirea cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău?

S.R: Nu cred că unirea ignoră realităţile din Republica Moldova, dar trebuie să ţinem cont că există nişte probleme majore în această regiune care pentru moment stopează realizarea acestui proiect geopolitic major. Dincolo de problemele politice şi economice ale societăţii moldoveneşti, avem presiunile constante ale Federaţiei Ruse prin capul de pod numit Transnistria şi implicit problema ucraineană care ţine pe loc un astfel de obiectiv care trebuie asumat atât de români cât şi de moldoveni.

6) Ar trebui ca Republica Moldova să adere la UE? Cum vedeţi problema unei posibile aderări, uniri ? Care este imaginea de ansamblu cu care ar trebui să găsim un orizont politic de acţiune?

S.R: Aderarea Chişinăului la UE este perfect justificată de aspiraţiile europeniste ale unei elite tinere şi dinamice care este conştientă de valorile şi drumul pe care trebuie să îl urmeze. Este clar că modelul rusesc nu mai reprezintă pentru aceasta un obiectiv şi acest lucru este benefic pentru întreaga societate moldovenească. Modelul oferit de UE reprezintă pentru Chişinău dezvoltare, modernitate şi civilizaţie chiar dacă PCRM şi minoritatea filorusă fac presiuni constante pentru păstrearea autorităţii oferite de Kremlin.

Unirea Republicii Moldova cu România se va putea înfăptui numai atunci când Chişinăul se va integra în familia europeană şi asta s-ar putea face într-un interval de circa 20 de ani. Este greu de prevăzut acest moment pentru că şi Uniunea Europeană are probleme interne şi deja se discută despre o Europă cu două viteze, iar Federaţia Rusă încă nu şi-a spus ultimul cuvânt în ceea ce reprezintă Republica Moldova în geopolitica Mării Negre şi a Dunării.

7) Astăzi a avut loc parafarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb încheiate de Republica Moldova cu Uniunea Europeană în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic (Vilnius, 28-29 noiembrie 2013). Ce reprezinta acest lucru la nivel politic si geopolitic?

S.R: Parafarea de către Chişinău a Acordurilor de Asociere şi Liber Schimb cu UE la summit-ul de la Vilnius reprezintă un prim pas către UE însă succesul ar fi fost deplin dacă şi Ucraina ar fi făcut acest lucru pentru că ar fi enclavizat Transnistria şi astfel regimul separatist ar fi fost determinat să negocieze cu Chişinăul dacă legăturile cu Federaţia Rusă ar fi fost blocate de o Ucraină pro-europeană. Din punct de vedere politic, acest succes trebuie continuat de către Coaliţia Pro Europa, aflată acum la guvernare, prin câştigarea alegerilor parlamentare de anul viitor şi implicit prin semnarea Acordurilor parafate la Vilnius până în septembrie 2014. Din punct de vedere geopolitic, presiunile exercitate de Federaţia Rusă nu vor înceta ci se vor amplifica pe fondul nemulţumirilor separatiştilot transnistreni de opţiunea pro-europeană a Chişinăului şi prin scoaterea în prim plan a PCRM cu un Vladimir Voronin care pare că nu şi-a spus ultimul cuvânt. Dacă PLDM, PDM, PLRM şi PL vor fi unite ca şi până acum presiunile Kremlinului nu îşi vor atinge scopul aşa cum blocada vinului moldovenesc de pe piaţa rusă nu a reuşit să determine Moldova să renunţe la drumul european. Va fi dificil pentru Chişinău să îmbine opţiunea clară pro-europeană cu statutul de membru în CSI (Comunitatea Statelor Independente), dar aici ultimul cuvânt îl vor avea politicienii.

7) Nu este mai sănătos politică ca elită românească să conceapă o strategie de dezvoltare post-aderare la UE decât un pseudo-proiect de ţară unionist ?

S.R: Nu ştiu dacă este sănătos sau nu, domnule Filimon, dar politicienii de la Bucureşti nu au de nici unele aşa că ce să mai vorbim de strategie post-aderare sau proiect de unire cu Basarabia atâta timp cât Bucureştiul se dă după cum bate vântul şi asta se vede în buzunarele noastre şi-n nivelul nostru de trai dar problema noastră este că ceţăţeanul de rând acceptă sau pur şi simplu nu-i pasă. Eu zic că o strategie post-aderare care să includă şi proiectul unionist s-ar putea face însă nu are cine să îşi asume un eventual succes sau eşec pentru că politicienilor le lipseşte interesul naţional. Da, repet INTERESUL NAŢIONAL şi de ce nu INTERESUL PUBLIC.

Dr. Sebastian Rusu, istoric şi jurnalist.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: