Vă dați seama cum ar putea suna un astfel de proiect? “Conservatorismul românesc de la Catargiu la Voiculescu”?

`bogdan ducaAlexandru D. Filimon

Vă invit să citiţi interviul ZeteticGroup realizat cu Bogdan Duca despre capacitatea politologului de a influența politicianul și intelectualii de dreapta ce au pendulat între turnurile de fildeș ale propriului ego și turnurile de marmură ale politicienilor. Tot în acest interviu vor fi abordate teme precum conservatorismul românesc, politica ca morala aplicată și, nu în ultimul rând, despre submediocritatea discursului public. 

     1)  Cât de influentă este Ştiinţa Politică românească vis a vis de politica din România? Politologia română a pierdut funcţia normativă, axiologică în raport cu societatea?

Complicată întrebare.

Pe de o parte, pot răspunde argumentat că politica este decisiv influențată de științele politice. Cadrul  constituțional și instituțional de funcționare a politicului, relațiile dintre puterile în stat, principiile care stau la baza legislației democratice sunt toate, înainte de a fi fost puse în practică, rezultatul unor reflecții de teologie, filosofie și știință politică.

Pe de altă parte, dacă prin influență aș înțelege capacitatea politologului de a influența politicianul, la acest subiect răspunsul ar fi nuanțat.

În definitiv, totul depinde de gânditorul  politicului și de politicianul care îl ascultă/citește.

       2)  Cum putem analiza corect politica din România având în vedere că analistul politic a devenit un fel de agent superior al unui partid sau al unui politician?

O analiză corectă a politicii din România sau de aiurea este tehnic imposibilă. Pentru simplul motiv că societățile sunt mai mult decât niște organisme vii pe care să le poți supune unor biopsii.

Societățile au tendința asta, periculoasă, de a surprinde, de a fi stimulate de cele mai neașteptate agende, de a uita repede și de a se încăpățâna să învețe greșit trecutul.

      3)  Toată lumea caută solutii colective de salvgardare naţională, nu ar fi mai indicat să începem prin a ne schimba pe noi înainte de a schimba societatea, respectiv destinul nostru colectiv?

Sunt un om de dreapta, conservator creștin, deci nu pot să cred în soluții globale de salvare națională. Cred în soluții colective în măsura în care practic orice soluție politică este și o soluție colectivă.

Dar da, cred în nevoia schimbării omului, a unei redescoperiri a umanității acestuia.
Dar și aici avem o capcană: cine și cum decide care ar fi sensul în care trebuie să se schimbe omul?

Soluțiile sunt nenumărate și….teologico-politice: creștinismul vrea un om nou, islamul vrea un om nou, comunismul vrea un om nou, renasterea a vrut un om nou, iluminismul a vrut un om nou, liberalismul vrea un om nou….  Deci, în ce sens să propunem transformarea?

     4)  V-aş ruga să realizaţi un tablou bogat al conservatorismului românesc din sec. XIX -XX.

Greu proiect. Imposibil de realizat în răspunsul la o întrebare de interviu. Și apoi bănuiesc că vă referiți la conservatorismul de partid și al politicienilor?

Vă dați seama cum ar putea suna un astfel de proiect? “Conservatorismul românesc de la Catargiu la Voiculescu”?

Dar voi încerca să dau un răspuns scurt: conservatorismul românesc de dinainte de primul război mondial a fost, ca orice proiect românesc, unul deloc eterogen. Am avut o puternică influență a conservatorismului britanic, am avut reflecție proprie (Junimea), am avut politicianism. Am avut și pe Catargii, Carp, Maiorescu, Caragiale dar și… trahanachi, tipătești, brânzovenești.

După 1989 avem doar politicieni care și-au asumat (uneori pe teme punctuale, alteori mai consistent) o identitate politică conservatoare și care, din păcate, nu au avut voința de a depăși umorile personale pentru a se așeza la aceeași masă.

     5)  Dacă facem o paralelă a conservatorismului actual cu acel conservatorism, ce putem concluziona? Este comparabilă intrarea Junimii (Titu Maioresc, P.P.Carp, V.Pogor etc) în politică cu intrarea în politică a diverşilor intelectuali din România?

Nu. Nu este comparabilă. În timpul Junimii asistam la nașterea unei națiuni, la formarea unui Stat. Multe inocențe erau permise, a te implica era o obligație patriotică, a face compromisuri doctrinare era o necesitate pentru armonia politică a țării. Și cu toate acestea s-au făcut mult mai puține compromisuri, mult mai puține gafe decât în ultimii 23 de ani….

Acum, după secolul XX, ținând cont de experiența nefastă a implicării intelectualilor în politica activă cam peste tot în lume, cu totul alta ar fi trebuit să fie atitudinea intelectualilor români ce se pretind de dreapta.

În loc să construiască o societate civilă articulată și coerentă, intelectualii de dreapta au pendulat între turnurile de fildeș ale propriului ego și turnurile de marmură ale politicienilor, sfârșind prin a se compromite definitiv și , mai grav, prin a compromite pe termen lung, conceptul de dreapta.

Evitându-se, și din rațiuni politicianiste, electorale, o definire corectă a dreptei, s-a mimat și se mimează o falsă dreapta intelectuală și politică ceea ce nu duce decât la consolidarea hegemoniei culturale a stângii asupra societății românești.

     6)  Dacă îmi permiteţi un joc de cuvinte, politicienii români sunt machiavelici sau situaţia actuală din România demonstrează că ei nu sunt la modul real machiavelici?

Politicienii români sunt….. Machiavelismul presupune o anumită inteligență și coerență de care nici măcar un Lorenzo de Medici nu a fost capabil. Ce am putea aștepta de la gigeii din politica românească?

De altfel, este tragic că ne este tot mai greu să vorbim de un caragialianism. Mitică, cu inteligența sa speculativă, cu „jemanfișismul” său franco-balcanic, este deja o rara avis. L-am înlocuit cu…Gigel.

     7)  Unde putem trasa graniţa dintre imoral/amoral/moral? Ce relevanţă are moralitatea în politică?

Politica este morala aplicată. Acum depinde despre ce vorbim atunci când ne referim la morală.

Morala autonomă, invenție nefericită a secolului al XVIII-lea, a deschis poarta a ceea ce, foarte inspirat, papa Benedict al XVI-lea a numit dictatura relativismului.

Nu putem discuta despre politică morală sau imorală până nu ne asumăm ca societate un pachet de valori morale. Numai că există riscul ca în acel pachet să fie cam multă ideologie.

De asta, hai să vorbim mai degrabă despre bunul-simț și cei șapte ani de acasă. Ei sunt necesari, deși sunt și ei supuși unei ideologizări..

8)  Discursul public din România a ajuns la un nivel submediocru din prisma atotcunoscătorilor din televizuni şi din redacţii, dar şi din cauza abonaţilor permanenţi (intelectuali) care refuză orice implicare publică. Cine este vinovat în această situaţie, impostorul sau intelectualul?

Leszek Kolakovski, un gânditor politic important al secolului XX, spunea undeva că filosoful care nu a avut niciun moment sentimentul că ar fi un impostor, nu este un filosof autentic. Acest lucru se poate extinde și la intelectuali și la cei care reflectează asupra politicului.
Deci e mai complicată partea asta cu impostura. Poate mai gravă este stupiditatea, mai ales când se învăluiește în ifose docte.

Discursul public din România este la un nivel submediocru exclusiv din pricina mass-mediei.  Mai întâi pentru că au acceptat principiul comerciantului: „Clientul nostru, stăpânul nostruca fiind și deviza lor.

Or, când ești formator de opinie nu ai cum să accepți agenda clientului. Ce ar fi ca și școlile să își schimbe programele școlare în funcție de ce vor clienții lor?
Mai apoi pentru că nu a existat niciodată în România un efort real de construire a unei bresle jurnalistice.

În țara aceasta toți avem în raniță tocul de jurnalist. Sau măcar o credem…

     9)  Ştiinţa Politică are şi o funcţie prospectivă, aşadar vă întreb: cum va arăta viitorul politic din România în următorii ani?

Complicată și riscantă întrebare. Ca să răspund sincer, mie îmi este suficient să încerc să înțeleg prezentul.Cât despre prognoze cu privire la viitorul politic al României, ele s-ar putea să fie atât de influențate de dorințele sau pesimismul meu, încât îmi rezerv dreptul de a nu mă hazarda să răspund.

Bogdan Duca, teolog, doctor in Stiinţe Politice, comentator politic si publicist de orientare conservatoare.

Anunțuri

One Response to Vă dați seama cum ar putea suna un astfel de proiect? “Conservatorismul românesc de la Catargiu la Voiculescu”?

  1. Actualele partide politice din România poartă doctrina doar în nume/inițiale, însă fără aplicabilitate pe șcena publică, fiindca polticienii contemporani nouă urmăresc ca singur deziderat propria îmbogățire și…ATÂT!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: