Un tânăr care a plătit cu propria viaţă la revoluţie ar vedea astăzi o Românie dezordonată, coruptă şi mincinoasă, dar s-ar bucura de libertate

1508177_275083899312057_1148935759_n

Alexandru D. Filimon

Vă invit să citiţi interviul ZeteticGroup realizat cu Sebastian Rusu despre Revoluţia română din decembrie 1989 între mit, realitate şi lovitură de stat. In opinia sa, nu prin moartea domnului Iliescu se vor rezolva misterele revoluţiei din 1989, ci printr-o acţiune concentrată a societăţii şi a Justiţiei.

     1) Vă invit la un exerciţiu de imaginaţie: dacă astăzi nu ar exista o asimetrie de resurse pe cap de locuitor şi inegalităţi frapante de natură economico-juridice între marea masă de oameni şi pătura privilegiată, oamenii ar mai afirma că “Revoluţia din 1989 a fost o lovitură de stat”? Eşecul revoluţiei este legat de eşecul sistemul postcomunist?

Nu cred că dacă nu ar mai exista inegalităţi sociale şi asimetrie de resurse între oamenii de rând şi pătura de  bogătaşi nu s-ar mai afirma că “Revoluţia română din decembrie 1989 a fost lovitură de stat”, pregătită din vreme de câţiva iniţiaţi de la vârful puterii politice din stat cu sprijinul organelor Securităţii, întrucât orice revoluţie are nemulţumiţii şi învinşii ei.

De obicei, revoluţiile provoacă schimbări bruşte, dar provoacă şi mari nemulţumiri pentru că nu toţi au acces la resurse şi implicit la putere.

Nu cred că revoluţia română din decembrie 1989 este un eşec pentru România, dar ratarea startului în construcţia societăţii şi economiei în faza post-comunistă este un dezastru de care se fac vinovaţi direct şi indirect actorii principali din decembrie 1989 în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu pentru că nu au avut un plan şi o strategie spre care să îndrepte România.

     2) Ce ar trebui să cunoască generaţia tânără despre acest subiect? Găsesc ei adevărul în cărţi şi studii de specialitate actuale?

Tânara generaţie trebuie să ştie că revoluţia din decembrie 1989 a schimbat o ordine geopolitică prin alta, iar în România a ieşit într-o manieră sângeroasă pentru că Nicolae Ceauşescu a refuzat să facă un pas înapoi, în contextul în care lumea se transforma de la Războiul Rece către Globalizare.

Adevărul, domnule Filimon, nu se găseşte în cărţi şi-n studii care, slavă Domnului, sunt numeroase şi abordează acest subiect sub două perspective: revoluţie şi lovitură de stat.

Tinerii trebuie să citească ambele perspective, dar trebuie să li se explice că istoria se rescrie în funcţie de interesele politice, de învingători şi de învinşi.

     3) Cum credeţi că ar reacţiona un tânăr mort la revoluţie dacă ar observa lumea în care trăim? Dacă l-ar privi pe Iliescu cum se ceartă pe marginea indemnizatiilor revoluţionarilor, şi-ar dori oare să moară a doua oară?

Un tânăr care a plătit cu propria viaţă la revoluţie ar vedea astăzi o Românie dezordonată, coruptă şi mincinoasă,  dar s-ar bucura de libertate. Repet, libertatea este cel mai de preţ, dar câştigat după decembrie 1989 alături de demnitate. Treaba aceasta cu indemnizaţiile de revoluţionar este o prostie a domnului Ion Iliescu pentru că trebuiau remuneraţi răniţii, orfanii şi văduvele şi cei care s-au remarcat prin fapte deosebite.

Nu se poate plăti toţi cei care au ieşit în stradă şi să nu muncească pentru că nu este corect să li se dea 2000 de ron pe lună în timp ce un medic rezident sau profesor debutant încasează doar 850 Ron.

Astăzi, revoluţionarii sunt o masă amorfă de manevră în mâinile politicienilor, iar acest lucru este periculos pentru societate. O revoluţie, teoretic, se face pentru binele naţiei ci nu pentru foloase materiale, dar practică învinge detaşat teoria. 

     4) Putem dormi linisitit cu morţii revoluţiei în dulap? Lumea crede că dacă va muri Ion Iliescu, misterul revoluţiei se va revela şi va fi mai bine (la fel credea şi despre Ceauşescu). Mânia aceasta de a găsi binele după moarte nu este şi ea parte a unui eşec personal, parte a unei istorii zbuciumate?

Morţii revoluţiei sunt o problemă nerezolvată pentru că nu numai Armata a tras ci şi Securitatea, iar treaba aceasta a rămas încă fără rezultate concrete.

Nu cred că prin moartea domnului Iliescu se vor rezolva misterele revoluţiei din 1989, ci printr-o acţiune concentrată a societăţii şi a Justiţiei care să ducă la deblocarea dosarelor revoluţiei pentru că aceste crime nu trebuie să rămâna nepedepsite şi neasumate de cei responsabili. 

     5) Ce relevanţă mai are istoria oficială (care consideră că în 1989 a avut loc o revoluţie) când o mulţime de istorii personale mărturisesc contrariul?

În momentul de faţă asistăm la un război asimetric între istoricii oficiali si cei care au avut strânse legături cu organele fostei Securităţi pe tema evenimentelor din decembrie 1989: revoluţie versus lovitură de stat.

La Timişoara nimeni nu poate să conteste că nu a fost o revoluţie autentică, în timp ce la Bucureşti cred că a fost o lovitură de stat combinată cu o revoluţie a străzii şi aici mă refer la bătălia pentru putere din sediul CC-ului după eşecul mitingului de susţinere al regimului din 21 decembrie şi fuga dictatorului de pe 22.

 

Dr. Sebastian Rusu, istoric şi jurnalist.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: