Cine vrea un Touareg, să-şi facă o asociaţie umanitară

filantropica-mana-intinsa-300x300O mulţime de asociaţii umanitare îmi bat la uşă în ultimul timp. Tot felul de personaje care de care mai colarate şi pestriţe vin cu un zâmbet preţios pe buze să-mi ceară bani din portofel.

“Bună ziua, îmi cer scuze dacă vă deranjez, suntem de la asociaţia umanitară Trei arici pogonici şi trebuie să-l salvăm pe Gigel de la sărăcie şi incultură. NU aveţi cumva nişte bănuţi, cât doriţi dumneavoastra să ne ajutaţi?”

Cu texte de genul acesta doar inepţii sau frustraţii în viaţă ar putea da bani, oamenii normali să gândesc că pot face fapte bune şi pe cont propriu. De ce să-şi ia altul un Touareg pe barba ta?

Când mă uit la toate personajele ce cochetează cu uşa mea, mă gândesc că nu ar strica deloc puţin cunoaştere, puţină carte înainte de a cere bani cuiva din portofel. Spre exemplu, dacă tot trăim în epoca tehnologiei, aş prefera să vină la uşă şi să-mi spună că are o transmisie online cu copii bolnavi de cancer care se tăvălesc de durere şi să mă invite să privesc. După ar putea să mă întrebe şi de bani. Nu poţi să nu sensibilizezi omul şi să-i ceri bani. Idei şi propuneri aş avea pentru asociaţiile fantoma,  dar să nu uităm că nu trebuie să le dăm cele sfinte câinilor şi nici sa nu aruncăm mărgăritarele noastre înaintea porcilor.

Şi totuşi, aceşti infantili dacă măcar s-ar uita la Filantropica, ar învăţa că :

„Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană”.

Anunțuri

Românul la lopată, Statul român la Miami

miamiStatul român a emigrat. A plecat în ţările calde în timpul perioadei de iarnă ca o pasăre migratoare şi aventurieră. Miami, Côte dʼAzur, Bahamas departe, oricum, de magia iernii şi de iadul alb.

Iadul alb ne intră în suflete ne intră şi în casă. Dacă aş fi bigot, aş crede că România este un purgatoriu, unde nu am aflat că n-a murit iarna demult. Între timp, ne luptăm cu iadul alb când statul român se preface că există.

Între timp, plebea se schinuie să reziste în ţara pe care am numit-o cursa şobolanului nebun. Autorităţile nu există cu adevărat în afară de nişte bule de aer care fac figuraţie, suntem singuri într-o ţară pe care nu o mai dorim. Măcar dacă am fi lăsaţi în pace ca nişte rozătoare ce suntem!!! Lopata e prea grea, iarna e prea rea, totul în jur incită la somn.

De aici, România pare un vis în care dormim.

 Deci, somn uşor cu iadul alb…

România, un peşte care tot învaţă lecţii de poezie

Alexandru D. Filimonpesti-in-acvariu_romania

Nimic nu mă mai revoltă în România, ţara mea este un peşte care tot ia lecţii de poezie.

Problema nu ar fi literatura şi nici ecosistemul pescăresc, problema poate este a mea că nu reuşesc să văd un progres. Dacă aş locui la Brussels nu aş putea lua pulsul României cu editoriale din Contributors, tot în tramvaiul 32 mi-ar plăcea să fiu, să ascult cam aceleaşi discuţii despre politică, Ceauşescu, şmecheri şi fraieri şi şefi aflaţi la prima generaţie de capitalişti.

Anormalul nu doar a devenit normal, el este ridicat şi la rangul de valoare în veselia generală. Aici pe acestă platformă fiecare se crede ce vrea, de la poet, fotbalist sau politician şi pe nimeni nu mai deranjează acest lucru. A devenit deja un lucru desuet să spui că ”În România nu se schimbă nimic” sau să foloseşti exhaustiv exprimarea “Aşa-i în România, asta-i ţara în care trăim”. Aceste axiome sunt de căpătâi în condiţia de supravieţuire în junglă mioritică.

Nu ştiu dacă această abulie profundă, acestă paralizie a reacţiei este un efect pervers al mediului său o nevoie personală de spaţiu faţă de România (în toate felurile şi formele ei). Un lucru mă îngrijorează şi anume contracţia zâmbetului în timp, am ajuns să zâmbesc pe jumătate şi să trăiesc cu jumătăţi.

Nu este România o jumătate ce ne hrăneşte pe toţi cu jumătăţi?

Andrei Tiut: Evul Mediu, e puţin exagerat, aş zice doar că suntem o democraţie dureros de tânără.

dali tiut

Alexandru D. Filimon

Vă invit să citiţi interviul ZeteticGroup realizat cu Andrei Tiut despre anul 2014, un ciclop politic ce nu suferă niciodată mutaţii cetăţeneşti.

1)Anul 2014 va fi digerat de politică prin cele 2 cicluri electorale. Ne aşteaptă un ciclon electoral dublat de un ciclop partinic? 

Complicată întrebare. USL va încerca să nu existe un ciclon electoral ci o consolidare lină a puterii. Reuşita depinde de unitatea Uniunii care, la rândul ei, depinde de posibilitatea de a oferi garanţii de neagresiune post-2014.

 

2)Ce vor câştiga cetăţenii din aceste alegeri: bani în portofel, experienţă electorală, cutii ale Pandorei cu speranţă bălţată?

Politic, cetăţenii vor câştiga ce doresc ei să câştige. Cei ce arată aceeaşi hotărâre ca în 2013 şi o mai bună eficienţă vor câştiga posibilitatea de a influenţa agenda publică şi vor păstra un avantaj tactic pentru a fi chiar mai puternici în 2016. Cei ce vor dori linişte şi pace ar putea avea asta. Cei ce doresc să păstreze „puritatea dreptei” vor păstra puritatea dreptei.

Nu vor pierde cu adevărat decât cei ce încă speră la un miracol antipolitic.

Economic, 2014 va fi un an sensibil. Există o posibilitate rezonabilă să aibă mai mulţi bani în buzunar, dar nu există garanţii.

 

3. Candidaţii independenţi pot fi în România o soluţie pentru evoluţia clasei politice? În ce condiţii un candidat independent ar putea să-şi implementeze viziunea politică?

Candidaţii independenţi şi partidele alternative pot fi o parte a unei soluţii mai largi. Nu mă refer aici, desigur, la partidele deja compromise. Deocamdată, principala putere a unui independent este de a schimba temele de discuţie şi campanie. Asta a făcut Nicuşor Dan în 2012.

 

4. Cred românii în candidaţii independenţi? Cine ar putea să candideze (independent), având şi şanse reale de reuşită, dar din diverse motive nu intra în viaţa politică. Da-ţi câteva exemple argumentate.

Românii vor candidaţi independenti, dar nu cred neapărat în ei. Ceea ce este perfect normal, în măsura în care nu există o pepinieră verificată pentru aşa ceva în ONG-uri, mediul de afaceri sau cel academic.

Cu exemplele este greu. Ipotetic, Eugen David (Alburnus Maior) ar putea încerca în 2014  o candidatură „decentă”. În 2012 nu ar fi putut. De ce? Pentru că tema pe care este el credibil nu era o temă importantă atunci. Nu pot să dau exemple de nume, dar pot să sugerez asta: priviţi la temele noi care intră în dezbatere şi trezesc interesul românilor de azi până în 2016.

 

5. Ideea de Europă ce mai reprezintă pentru marea majoritate a românilor? Este Europa Noua Poartă sau românul este o creatură medievală aruncată în democraţie?

Europa este obiectul aspiraţiei noastre încă de pe băncile şcolilor comuniste. 2012 a ştirbit ceva din prestigiul ei, dar nu spectaculos.

În ceea ce priveşte Evul Mediu, e puţin exagerat. Aş zice doar că suntem o democraţie dureros de tânără.

 

6. Scriam un articol despre faptul că nu va mai conta cine ajunge preşedintele: (https://zeteticgroup.wordpress.com/2013/10/14/de-ce-domnu-nimeni-nu-schimba-nimic)

Dumneavoastră ce părere aveţi :  De ce domnu’ “Nimeni” nu schimbă “nimic” ?

 Totuşi, cetăţenilor le pasă de preşedinţie mai mult decât de alte instituţii. Tocmai din motivul care îmi e sugerat de articolul tău: se mai speră din când în când la un autocrat bun.

 

7. Teme precum revizuirea Constituţiei sau regionalizarea au un impact în intenţia de vot? Sunt ele simple bule de aer prin care se pun în mişcare bazinele electorale?

 Sunt teme majore în ceea ce priveşte alocarea puterii în România. Din nefericire, nu cred că vor influenţa major intenţia de vot şi mobilizarea socială într-un fel sau altul

 

8. Alegeţi un tablou între Dali şi Tonitza care să fie ca un prolog pentru anul 2014.

Nu îl pricep pe Tonitza. Deci Dali. Rhapsodie Moderne.

 

Sincopă pe mare

marea

Mitul naufragiatului nu este un afrodisiac rezervat unei pături privilegiate. Fiecare în felul propriu porneşte în periplu căutând câte un om, cât mai în larg, care îi seamănă. Unii îmbrăţişează clone, alţii o iau pe urmele lui Narcis, puţini se leagă de catarg pentru a scăpa de falaciosul cântec al sirenelor şi mai puţini ajung să mai povestească.

Ce mai poţi povesti despre tine când nici tu nu te mai recunoşti? Ce să-ţi mai spui că să nu te minţi prea cu poftă, naufragiul în mijlocul lumii pare singura obţiune raţională într-o mare iraţională? Unii se adaptează perfect peisajului şi timpului şi de obicei se sprijină pe acele ceasornicului făcând umbra ceasului.

Dacă în schimb ai puterea să-ţi frângi sufletul în stânci fără frică de a te pulveriza într-o mare nebună, vei avea şansa de a povesti. Orice poveste începe cu un naufragiu, orice poveste continuă cu un înec şi poate la final cu un botez.

 

 

 

Celula PDL e moartă

sosFacerea, sorgintea universului are la baza diviunea celulară, fracţionarea în două emisfere a unei celule mamă, de aici începe totul, de la viziunea “pluri” sau “multi” putem să incepem să vorbim despre cunoaştere, sensibilitate, dialectică. PDL ar trebui să înveţe din cosmogonie, cum spun americanii care le sunt aşa simpatici domnilor de la PDL, “back to the roots”, în cazul de faţă e bine să apuci de coadă universul ca să nu pici pe de marginea lui. PDL are destinul unui pisc ce suferă de o combustie nu spontană, ci lentă şi sigură.

Acest partid a devenit bicisnic. Nici o brumă de originalitate nu a mai crescut la umbra lui Traian Băsescu, nici o urmă de personalitate cu potenţial politic major sau măcar umor, ca să mai râdem. Aproape am şi uitat că opoziţia ar trebui să existe, atât de infantilă şi incapabilă este. Actualul Preşedinte are şi el o vină pentru penuria de talente pedeliste. Nici amacar un interpret modest ca să-l trimită la “Cântare politică pe ţară”, PDL nu are. Predoiu e atât de bicisnic încât această vocabulă (bicisnic) îşi rezervă dreptul la integritate semantică.

Celula PDL e moartă, nu se mai divide. În zadar aşteaptă liderii săi renaşterea unui hoit vârât în incubator să nu miroasă.

Dacă ar trăi azi Eminescu…

Mihai Eminescu între subiectul şi predicatul lui Pruteanu : http://www.pruteanu.ro/6atitudini/1999.01.11eminescu.htm

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica