Măştile unui oraş fac cât un carnaval întreg

HAUPTKIRCHE ST.MARIEN-FACES OF DESPAIREAstăzi am făcut o vizită şi am lăsat un cadou virtual pe http://www.managerexpress.ro/after-work/travel/mastile-unui-oras-fac-cat-un-carnaval-intreg.html?ref=sidePost

 

 

Anunțuri

Prima greşeală a lui Crin Antonescu

crinutza

Alexandru D.Filimon

Funcţia de preşedinte al Senatului  îţi conferă o putere mai mult simbolică chiar dacă se insistă pe ideea că cel care o deţine este al doilea om în stat. Devii preşedinte al Senatului când cauţi să te pensionezi politic cu stil şi expunere mediatică, în rest nu ai de ce să curtezi o astfel de funcţie dacă vrei să ajungi preşedintele României.

După despărţirea USL, Crin Antonescu a declarat că nu intenţionează să părăsească această funcţie (cum ar putea să o părăsească pentru venerabilul Ilie Sârbu? doar e o chestiune de orgoliu) trăind cu gândul meschin că aşa va avea mai multe reflectoare pe el şi nu va pierde rolul de superstar al jurnalelor politice ceea ce este profund greşit deoarece, la nivel de percepţie publică, românii vor înţelege următorul lucru: “Ia uită-te la ăsta, nu-i mai ajunge puterea! de ce dracu nu şi-a dat demisia?!

Dacă Antonescu nu-şi va da demisia, va augmenta aceasta percepţie şi dacă nu-şi va contabiliza apariţiile din calitatea de al doilea om în stat, va avea de suferit vis a vis de capitalul de imagine deoarece nu poţi să fii şi Preşedinte al Senatului şi să-ţi desfăşori în toată splendoarea oratoria aflându-te în opoziţie. Nu poţi să fii în opoziţie cu această realitate deoarece rişti să fii în opoziţie cu tine însuţi cum face preşedintele PNL. Să fie libidoul politic mai presus de raţiunea politică?

Să nu uităm că prin această funcţie aproape a ieşit din politică şi Petre Roman când a acceptat să fie preşedintele Senatului în guvernul CDR. Aşadar funcţia de preşedinte al Senatului este fie de pensionare după o carieră politică strălucită, fie de pensionare forţată după ejaculări politice precoce.

Vasile Blaga este fericit: după ruperea USL va exista opoziţie în România

blaga blog

Nimeni nu realizează încă, dar beneficiarul aceste psihodrame politice numită USL (se rupe/nu se rupe) este chiar Vasile Blaga care va putea respiră uşurat de povara opoziţiei la venirea lui Crin Antonescu. Împreună cu Cătălin Predoiu vor putea forma guvernul din spatele opoziţiei şi astfel ne vor scuti pe toţi de sindromul Alba ca Zăpada. 

Singura strategie a PDL-ului a fost trâmbiţarea ruperii USL aşteptând cuminte în banca opoziţiei o schimbare. “Poate ne iartă Băsescu poate se rupe USL-ul” îmi spunea nu demult un parlamentar PDL. Asta a fost strategia de la bun început, nici un cuvânt despre schimbarea managementului politic, nici o intenţie de reformă a cadrelor. Vasile Blaga nu va mai fi Atlas-ul opoziţiei, va deveni Sisiful PDL ce cu melancolie va cânta  “Ce bărbat eram odată…”.

Dacă aţi fi în locul preşedintelui Băsescu, nu aţi râde în hohote privind vodevilul politic crino-pontic? Până şi cel mai puţin înzestrat individid de pe Terra cunoaşte proverbul “Când doi se ceartă al treilea castigă’.

Handicapaţi politic în căutare de ţeapă

vlad 2

 Alexandru D.Filimon

După ce am asistat nevinovat la un pseudodialog de zile mari între nişte cunoscuţi despre cum trebuie să tragem în ţeapă (la propriu) politicienii, m-am gândit că mulţi oameni din România sunt handicapaţi din punct de vedere politic. Dar am şi constatat că spiritul antidemocratic uneori ţine loc de moralitate.

Când auzim de politicieni, mulţi dintre noi se gândesc să-i tragă-n ţeapă şi când auzim de politică ne gândim la ţepe. Fiecare în parte, sub impulsuri morale arzătoare, visează să fure admirând în secret pe cei care practică acesta meserie demult. Pentru ceilalţi însă se înfăţişează drept reîncarnarea maiestuoasă a lui Vlad Ţepeş.

Violenţa şi setea de sânge par singurele soluţii raţionale şi eficiente pentru cetăţeni. Ne place să fim chibiţi, şefi în castelul nostru gri de ciment purtând discuţii interminabile despre fleacuri şi bufeuri politice.

Suntem handicapaţi politic, ne urăm politicienii, dar ne-am dori să fim ca ei şi totodată ne mândrim că nu suntem ca ei, nişte canalii mizerabile. Nu mai înţelegeţi nimic, nu? Românul este un pumn de contradicţii asemeni nodului gordian.

Urmaşii lui Ţepeş împărţiţi între masochişti şi ţepari.

Jurnaliştii, o specie plictisitoare

plictiseala jurnal

Jurnalismul înseamnă pe bună dreptate să te conectezi la actualitate, dar unde mai este puterea presei când se luptă să ocupe postul de margine al jocului de putere. “Un spectator paranoic cu obsesii schimbătoare care stârneşte doar ură şi împrăştie venin” aşa îmi descria cu tristeţe o fostă jurnalistă, presa din România. Unde este puterea presei ?

Presa nu impune nici o agendă a cetăţeanului, în schimb reuşeşte să fie culantă în faţa actualităţii care deseori o cocoşează.  Să dăm un exemplu de plus valoare în presă care generează conţinut, dezbatere, noutate şi iţi poate deschide calea şi spre diversiuni şi alte jocuri de presiune şi şantaj pe care ştim că jurnalistul le curtează. In afară de subiectul exhastiuv cu marea schismă politică, un jurnalist ar putea să înceapă prin a-l suna pe fostul ministrul al Culturii, Daniel Barbu (profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice) şi să-l persuadeze să organizeze o zi studentească de film politic şi dezbatere, avându-l ca invitat pe Crin Antonescu. Serialul politic care va fi pe masa politică va fi House of Cards. După acest eveniment, te asiguri că faci un reportaj şi un interviu cu Crin Antonescu. Şi uite aşa mai poţi schimba şi tu topica plicitisitor de obsesivă cu ruperea USL.

Politicienii rareori uimesc prin imaginaţie politică, deseori discursurile sunt sterile şi lipsite de un fond substanţial. Cum presa scrisă a murit (dar nu au fost încă întocmite actele de deces) online-ul reprezintă alternativă raţională, dar jurnalismul online este fundamental diferit de presa scrisă, deoarece mediul codifică mesajul.

Când un jurrnalist îl va întreba pe Crin Antonescu ce părere are despre faptul că Barack Obama urmăreşte House of Cards şi ce părere personală are despre serialul în cauză, atunci vom şti că presa începe să îşi recapete din valoare rămânând în actualitate dar nefiind cocoşată de ea.

Vă imaginaţi titlul: Obama şi Antonescu, contraziceri politice, subtitlu: Keven Spacey, mediatorul politic ideal. Probabil că nu pentru că odată cu presa şi publicul se sterilizează încet.

Kevin Spacey, un preşedinte al tuturor românilor

 Alexandru D.Filimonhouse-of-cards_2464401b

Ce este politica? Ce ajunge în final societatea ca produs experiment al politicii? Este politica mai fascinantă decât sexul şi mai noduroasă decât Critica rațiunii pure întreprinsă de Kant ?

Odată cu acest serial, toţi studenţii de la Ştiinţe Politice pot arăta cu degetul către Kevin Spacey spunând cu mândrie că îl studiază pe Kevin Spacey la facultate când sunt întrebaţi în mod impertinent “Ce faceţi voi acolo la facultatea aia cu politica, vă învăţa cum să furaţi, nu?”. Trebuie să fii inteligent să înţelegi un astfel de serial şi mai inteligent să îl apreciezi la justa valoare.

Nu am fost plătit să scriu despre acest serial, dar nu pot să mă abţin. Kevin Spacey dovedeşte că mai e loc de mult umor în politică, nu doar de hăhăieli, vulgarităţi şi înjurături de mame cum suntem noi obisnuiti în mod abuziv . Umorul politic românesc se reduce la “X e prost “sau “Y îl linge în cur pe Z”, ceea ce nu este doar plictisitor ci şi prostesc la modul infantil.

Din acest serial politicienii români ar trebui să susţină un test înainte de a ocupa funcţii politice. Fiecare şef de partid, mai mic sau mai mare, provincial sau capitalist, bicisnic slugă sau mare ştab, ar trebui să studieze acest serial aşa cum un istoric cercetează istoria medievală. Acest serial ar trebui introdus în bibliografia de la toate facultăţile de Stiinţe Politice din ţară (unele dintre aceste facultăţi au o bibliografie neactualizată de 10 ani).

Un astfel de serial ar putea fi mai educativ decât unele cărţi prăfuite ale unor gânditori politici plictisitori.

Felul în care Kevin Spacey devine narator explicând ceea ce se întâmplă, conturează de fapt profilul unui politolog modern. Nu degeaba se spune că este bine să vezi viaţa ca un politolog.

Dacă Crin Antonescu îşi mai doreşte să fie preşedinte, ar fi bine să urmărească serialul cu pixul şi hârtia, luându-şi notiţe (cu note de subsol dacă se poate), punandu-se totodată în oglindă cu personajul interpretat de Kevin Spacey. Un test SWAT îl va face să plângă ori îl va schimba. Cum norocul politic este de partea romanului, rezultatul nu este atât de greu de estimat (cu eroare aproape de zero).

Kevin Spacey sau Traian Băsescu? Kevin Spacey sau Crin Antonescu? Sau Ion Iliescu si Emil Constantinescu?

Doar Kevin Spacey şi atât…

“Living la politica loca”

basescu-popi1

Romania, the contry where everything is possible

The core of Romanians is in the past, the body of the present that EU sees is just  the falling shadow of a creature that could not rise up.

We don’t have political analists in Romania, we just have lobbists or undercover agents for private interests or self interests. The economical aspect of being a political analist is highly important,  they  must know a lot of things: art of prediction, management risk, art of conversation and the art of being “out of the box” in any occasion. We don’t have a  settled democracy and a good economy, we don’t even have the horizon for this expectations. The middle class, that was already a small social establishment, is shrinking,economically degrading and in self awareness. People have a tendency to accept these things as normal and so on generations will feel the unnormal as normal. This in not the way to handle a society, but it seems the way to work through ours. Politics cripples the political science in Romania, we don’t have a life living research community, we don’t have a public intelectual , we don’t even have  honorable teachers  to speak their minds out.We are in the dark and everybody is telling us the sun will rise again, but not today.

This is the place where political prostitutes become virgins every day.

Romania can’t be known only for political declarations or twisted news or disturbing information. Enter please…if you dare…you ll  probably get scared.

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica