Jurnaliştii, o specie plictisitoare

plictiseala jurnal

Jurnalismul înseamnă pe bună dreptate să te conectezi la actualitate, dar unde mai este puterea presei când se luptă să ocupe postul de margine al jocului de putere. “Un spectator paranoic cu obsesii schimbătoare care stârneşte doar ură şi împrăştie venin” aşa îmi descria cu tristeţe o fostă jurnalistă, presa din România. Unde este puterea presei ?

Presa nu impune nici o agendă a cetăţeanului, în schimb reuşeşte să fie culantă în faţa actualităţii care deseori o cocoşează.  Să dăm un exemplu de plus valoare în presă care generează conţinut, dezbatere, noutate şi iţi poate deschide calea şi spre diversiuni şi alte jocuri de presiune şi şantaj pe care ştim că jurnalistul le curtează. In afară de subiectul exhastiuv cu marea schismă politică, un jurnalist ar putea să înceapă prin a-l suna pe fostul ministrul al Culturii, Daniel Barbu (profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice) şi să-l persuadeze să organizeze o zi studentească de film politic şi dezbatere, avându-l ca invitat pe Crin Antonescu. Serialul politic care va fi pe masa politică va fi House of Cards. După acest eveniment, te asiguri că faci un reportaj şi un interviu cu Crin Antonescu. Şi uite aşa mai poţi schimba şi tu topica plicitisitor de obsesivă cu ruperea USL.

Politicienii rareori uimesc prin imaginaţie politică, deseori discursurile sunt sterile şi lipsite de un fond substanţial. Cum presa scrisă a murit (dar nu au fost încă întocmite actele de deces) online-ul reprezintă alternativă raţională, dar jurnalismul online este fundamental diferit de presa scrisă, deoarece mediul codifică mesajul.

Când un jurrnalist îl va întreba pe Crin Antonescu ce părere are despre faptul că Barack Obama urmăreşte House of Cards şi ce părere personală are despre serialul în cauză, atunci vom şti că presa începe să îşi recapete din valoare rămânând în actualitate dar nefiind cocoşată de ea.

Vă imaginaţi titlul: Obama şi Antonescu, contraziceri politice, subtitlu: Keven Spacey, mediatorul politic ideal. Probabil că nu pentru că odată cu presa şi publicul se sterilizează încet.

Anunțuri

One Response to Jurnaliştii, o specie plictisitoare

  1. Pingback: Politicienii… ca fata dispărută la mănăstire | Radu Ștefan prezintă: Blogu' cu de toate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: