Interviu: Daniel Sandru

daniel sandru

1. Analistul politic este un agent al unui partid, un reprezentant public al unei camarile, respectiv găşti politice sau este un individ ce-şi externalizează analiza la nivel public?

 

Dacă facem abstracție de principiul onestității intelectuale – iar noi avem, din păcate, un spațiu public în care acest principiu își găsește din ce în ce mai greu loc – calitatea de „analist politic” poate fi asociată cu toate ipostazele pe care le-ați pomenit. Aș remarca, însă, că această situație nu este, în mod necesar, una specifică spațiului mioritic.

Poate că, la noi, este observabilă cu asupra de măsură, iar asta mai cu seamă în ultimii ani, odată cu degradarea universului de discurs propriu politicii, proces aflat în deplină conivență cu destructurarea retoricii mediatice.

Tocmai de aceea, avem „analiști politici” ce exprimă interese partidiste sau sunt purtători de cuvânt ai găștilor politice (când nu îndeplinesc, de-a dreptul, ambele roluri), mai cu seamă în condițiile în care, aproape fără excepție, trusturile de presă care contează în zona politică au devenit brațele înarmate ale organizațiilor politice. Menținându-mă în zona metaforică a limbajului, vorbesc despre „brațe înarmate” conștient fiind că, mai cu seamă în sfera politică, și cuvintele pot fi gloanțe, așa încât este nevoie de oameni specializați care să apese pe trăgaciul persuasiv al retoricii.

Situația e cu atât mai aiuritoare cu cât, în spațiul public din România contemporană, eticheta de „analist politic” a devenit una foarte des utilizată în recuzita televiziunilor de știri, astfel că ea este nelipsită de pe „burtiera” oricărui talk-show.

Pe de altă parte, dacă e să avem în vedere onestitatea intelectuală și chestiunea credibilității, analistul politic este deținătorul nu numai al unor competențe analitice, ci și al unor competențe epistemice validate academic în acest sens.

Căci, să fim serioși: chiar și în țara în care admitem că toți se pricep la toate, am putea să cădem de acord că nu poate vorbi oricine despre calculele privind rezistența materialelor în construcții! Sigur că putem avea jurnaliști care analizează politica la nivel cotidian. Dar aceia sunt comentatori, nu analiști politici. Sigur că putem avea intelectuali din zona umanioarelor care pot să facă același lucru, dar ceea ce spun sau scriu ei cu privire la politică nu este „analiză”, ci comentariu bazat pe impresii.

Externalizarea analizei la nivel public, despre care vorbiți dumneavoastră, implică, așadar, înainte de toate, deținerea acestei competențe epistemice a cărei fundamentare se regăsește în studiul academic propriu domeniului teoriei și științei politice.

Ca și în alte domenii, și aici este nevoie, desigur, de talent, în sensul că nu toți abolvenții unei facultăți de profil devin, în mod necesar, analiști politici.

Dar nici nu te poți numi, dacă ești onest intelectual și vrei să fii credibil, „analist politic” fără să fi trecut în mod riguros prin procesul de acumulare a principalelor direcții de analiză din sfera științei politice.

 

Restul interviului pe :http://civitaspolitics.org/2014/05/29/daniel-sandru-analistul-politic-politica-si-societatea/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica

%d blogeri au apreciat asta: