Artă combinată cu multă ştiinţă

Cea mai simplă definiţie a muncii este cea de “instituire teleologică”. In acest context, munca devine o “servire” a celuilalt. Avem, practic, o variantă de reconciliere a părţii liberale şi a celei conservatoare în stare să ofere şi un grad de etică în raportul muncă/societate.

Restul articolului il regasiti aici; http://www.lapunkt.ro/2014/08/28/arta-combinata-cu-multa-stiinta/

Anunțuri

Satisfacţia profesională este înlocuită de pâine

 sfatulparintilor.ro-job-stresant-sef-tiran-350x250

În România aproape toţi tinerii sunt molestaţi de ziua ce tocmai apune. Pentru aceştia, pentru mine, “satisfacţia profesională”, este un ideal îndepărtat când ar trebuie să fie deviză, motto şi călăuză în orice parcurs profesional normal.

De ce nu este normalitatea inclusă în normal? De ce în România tinerii orbecăiesc cu spiritele amputate şi nu-mi doresc deloc să fiu patetic prin exprimarea asta?

Majoritatea ştiu, dar puţini recunosc că modelul businessman-ului român este departe de modelul american sau vestic ce reclamă meroticraţie, concurenţă, competitivitate şi cunoştinţe dublate de duritate etc.

Boala netratată a românului este şefia. În această ţară fiecare în mod direct vrea să fie “şef”. Ce înseamnă de fapt să fii şef în România? Păi, în primul rând, autoritate, implicit muncă mult mai puţină şi legitimitatea de a fi o fiară scelerată în raporturile inter-umane, legitimitatea de a fi o creatură murdară moral.

Atunci când angajatorul tău îţi induce teama că vei pierde locul de muncă înseamnă că asistăm la o intimidare din partea unui analfabet în “afaceri” sau management. România este plină de ei şi această specie insistă să se reproducă în mediul existent, în ciuda ameninţării unei castrări târzii. La toate acestea contribuim şi noi, din păcate. De multe ori, când începem o iniţiativă antreprenorială pe cont propriu, ne gândim la oamenii de “încredere” pe care să-i angajăm nu la cei competitivi. Argumentul este că cei de încredere ne fură mai puţin

Când vom depăşi această construcţie pe verticală a societăţii româneşti în care Şeful se înconjoară de mediocrii unşi cu virtutea încrederii, atunci vom putea spune că Schimbarea în România mai are o şansă.

 

 

 

Preşedinte Second Hand

 ponta 3

Victor Ponta ne demostrează încă o dată de ce România este cimentată în baltă tranziţiei. El este exemplul ce mai bun de politician de plastilină, second hand, laborator al baronilor şi al familiei. România nu suferă din cauza politicienilor, ci suferă profund din lipsa lor acută.

Meseria de politician a fost desfiinţată de Ceauşescu. Nu contează cu câte înfăptuiri înalte a culminat socialismului: metrou, blocuri, Casa Poporului această meserie a dispărut complet. Pentru a putea avea o carieră politică în perioada comunistă, trebuia în mod forţat să-ţi găseşti centrul de greutate în persoana Tovarăşului.

Toate funcţiile se distribuiau în funcţie de apropierea faţă de cuplul Ceauşescu. Raportarea la popor era simbolică şi obligatorie ca formalitate (toată lumea vota).

Astfel, lichelismul şi sufletul de slugă au devenit atribute necesare politicianului comunist care dorea să avanseze.

În acest creuzet este format şi experimentul Victor Ponta care a anunțat că nu va participa la confruntările dinaintea primului tur al prezidențialelor. De ce să eviţi competiţia politică în confruntarea cu propriul popor? Păi, dacă eşti second hand, nu-ţi rămâne decât să te piteşti şi să aştepţi cum trece valul şi tu rămâi pe cal?

 

Este Victor Ponta un politician second hand sau este un om de “mâna a doua”?

 

 

Ce ar spune o târfă despre Baconsky?

teodor-baconschi 

Acest politician episodic este destul de impopular şi nefrecventabil. Mă bucur pentru acest lucru doarece nu are nici o legitimitate să vorbească despre România.

Ce a realizat în mod riguros în carieristica sa politică (alături şi de Clovnul obez care tot intră şi iese precoce din politică)? În afară de un nume moştenit şi de beneficiile unei camarile culturale bine înfipte în sistemul politic după 1989, ce a rămas în urma lui Teodor Baconsky?

 “Orice târfă da lecţii poporului român” aşa s-a gândit Baconsky să descrie marasmul politic actual pe Facebook în calitatea sa de om, intelectual, fost Ministru de Externe etc. Ştiu, se vor repezi diverşi care vor spune că este dreptul fiecăruia de a se exprima în spaţiul virtual, că acest cuvânt “târfă” este uzual în lexicul românesc şi cum de nu ştiu că “târfă” în perioada ante-post-trans-interbelică (alegeţi voi), denumea o individă care vitupera paradigmele epocii în sensul unei vizionare.

Ce nu se vede dincolo de “libertatea” fostului ministru este cinismul său gratuit. De ce să mai umpli spaţiul public cu încă o “târfă”, dacă îmi permiteţi limbajul. Nu avem destule? De ce să alegi să te exprimi aşa având în vedere cine a fost tatăl tău?

Cinismul acestui personaj episodic stăruitor este demonstrat prin intenţia imorală de a jigni o femeie (Elena Udrea) având în vedere noile conflicte din PMP. Nu mi-a plăcut Elena Udrea niciodată şi nu mi-au curs balele în vânt admirând-o.

Dar această intenţie imorală de “bărbat adevărat” mă face să mă gândesc ce ar spune o târfă despre Baconsky ? I-ar spune oare că fundul ei este mai moral decât gura sa?

De ce iubim zoo-ul nostru politic?

caricatura candidatura europarlament

Suntem îndrăgostiţi de animelele nostre de casă, mai ales când aceştia sunt politicieni. Ne fascinează ecosistemul lor larg desfăşurat în societate noastră. Ne stimulează locomoţia acestor bipede pe care le urâm. De ce suntem atât de incurabili?

Ura combinată cu multă prostie este reţeta garantată a omului prin care voluntar renunţă la raţionalitate, logică şi bun simţ al lucrurilor. Polarizarea abruptă a societăţii româneşti este şi polarizarea discursului public. Scena publică din România arată de fapt că noi.
Totul se cântăreşte în regim de bun şi rău, partizan sau nepartizan, uitându-se de fapt miza oricărei dezbateri autentice, şi anume polemica constructivă, care are capacitatea de transformare reciprocă a interlocutorilor şi implicit a publicului. Această valoare de transformare este astăzi pierdută, în timp ce capacitatea politicienilor de “a cuntifica informaţia în societate” nu se face remarcată decât prin absenţă (încerc în limite acceptabile să utilizez un eufemism).

Despre ce să mai scriem, despre ce să polemizăm când toată scena publică este un monstru cu două guri în stare să digere pisici, porci şi alte animale din zoo-ul nostru politic?

Roşia Montană, un pretext al generaţiei mele…

Roşia Montană nu este un ideal al generaţiei mele, ea reprezintă un pretext de introspecţie pentru a găsi acele idealuri acele locuri comune ale unei generaţii, lipsită de privilegiul modelelor, abandonată în mare parte de intelectuali şi ignorată de politicieni. – See more at: http://www.crainicul.ro/index.php/alexandru-d-filimon-rosia-montana-un-pretext-al-generatiei-mele-19132#sthash.PTXgDPjB.dpuf

Noua Biserică a românilor

Astăzi, DNA este regina din mentalul colectiv care va oferi circ oricui o va transforma în sectă.

dreptul la coruptie..http://www.catchy.ro/noua-biserica-a-romanilor/61452

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica