Comunismul face victime și după ‘89

sase-din-zece-romani-considera-comunismul-o-idee-buna-18406547Suntem cocosați de comunism în mica noastră democrație și mai rau în mica noastră intimitate. Rămân de la un timp fără glas când văd spectacolul unor indivizi din generația ‘70 și ‘80 care fac eforturi monumentale să-mi demonstreze că în România comunismul nu a existat. De ce spun acest lucru care mă întristează profund?

În primul rând, acesti indivizi doresc să ne spună răspicat că ceea ce am avut noi nu a fost comunism ci doar o implemetare deficitară a unui lumi ideale. Ideea e că tinerii pot adera usor la un astfel de discurs. De aici până la legionarism militant de tip arme și terorism nu este foarte mult .Parcă îi și vedem cum urla “Încă o revoluție!!!”

In al doilea rand, acesti indivizi au frustrări umane nu convingeri de nestrămutat și astfel când decantează lumea în care trăim reduc totul la sine și la trăirile lor. Perversitatea e că după acest amplu proces de reflecție găsesc câtiva juni discipoli care să adere la ideile lor despre viață. Totul începe pe un ton bătrâncios și autoritar: ”Lasă-mă pe mine să-ți explic cum stă treaba!”.

Acesti indivizi încă nu prea bătrâni, dar nici foarte tineri cred cu sinceritate că procesul de implementare a comunismului a fost viciat, dar comunismul este bun și reprezintă pentru viitorul României un sistem politic încă viabil . O idee perversă și lipsită de empatie care zace în mintea multora care astăzi nu sunt la marginea societății și nu se afla în somaj face, cred eu astazi, mai mult victime decât victimele produse de comunism.

Dacă aruncăm o brumă de luciditate acestor generații observăm un eșec puternic indiferent de discursul lor anti-Iliescu sau anti-politică.

Să sperăm că mai sunt și alții triști pe lume…

1 milion de “copii Erasmus” o să pună la cale o nemaipomenită societate civilă europeană într-o zi

Societatea civilă este o anexă a societăţii? Societatea civilă este o debara o politicului? De multe ori aceste întrebări au răspunsuri prefabricate, dar în mod real ele indică probleme de sănătate morală în societate. Dincolo de aspectul tehnic al acestei societăţi civile(ONG-uri, asociaţii etc.) ar trebui să luăm în calcul acea sumă de idei şi proiecte care strânge oamenii la comun pentru comunitate. Este comună societăţii noastre această comunitate civilă care trăieste chiar lângă noi? –

Restul interviului…. http://www.crainicul.ro/index.php/lucian-branea-1-milion-de-copii-erasmus-o-sa-puna-la-cale-o-nemaipomenita-societate-civila-europeana-intr-o-zi-19931

Avem nevoie de un genocid politic?

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA 

Aparent toată lumea ştie soluţia la această problemă. De la cei care îl invocă pe Ţepeş arătând cu degetul pe “teapă”, la cei care spun că doar o bombă peste Parlament mai poate salva România, având în vedere nesimţirea cosmică cu care se fură, toţi se înrolează într-o gândire de genocid politic.

Dacă încerci să oferi câteva posibile alternative de 10-20 de ani sau mai mult chiar, poate 50, se uită la tine şi îţi reproşează că e prea târziu şi ei nu vor mai fi atunci. Până la urmă tot ce contează este prezentul şi incapacitatea tuturor celorlalţi, fie că sunt politicieni, birocraţi, preoţi, intelectuali de a prelua “ţară din mâinile corupţilor”.

V-aţi întrebat vreodată de ce aceşti indivizi nu vor să preia şi ei ţară din mâinile penalilor şi aşteptă cuminţi un soare luminos şi pe strada lor? Să fie comoditatea sufletească, suficienţă umană răspunsul la goliciunea românului?

 

Dacă totuşi îndrăzneşti cu raţionalitate şi bun simţ să conturezi câteva alternative la ieşirea din marasmul politic actual, fie eşti fraier cu ceva bibliografie la bord, fie eşti sub acoperire şi încerci să influenţezi opinia publică. Soluţia dragilor este una singură, şi ei aşteaptă ca noi să ne dăm pe brazdă şi să strigăm genocid.

Până la urmă observ genocidul pensionarilor şi sincer nu mai am nevoie de unul.

 

Preşedinte Second Hand

 ponta 3

Victor Ponta ne demostrează încă o dată de ce România este cimentată în baltă tranziţiei. El este exemplul ce mai bun de politician de plastilină, second hand, laborator al baronilor şi al familiei. România nu suferă din cauza politicienilor, ci suferă profund din lipsa lor acută.

Meseria de politician a fost desfiinţată de Ceauşescu. Nu contează cu câte înfăptuiri înalte a culminat socialismului: metrou, blocuri, Casa Poporului această meserie a dispărut complet. Pentru a putea avea o carieră politică în perioada comunistă, trebuia în mod forţat să-ţi găseşti centrul de greutate în persoana Tovarăşului.

Toate funcţiile se distribuiau în funcţie de apropierea faţă de cuplul Ceauşescu. Raportarea la popor era simbolică şi obligatorie ca formalitate (toată lumea vota).

Astfel, lichelismul şi sufletul de slugă au devenit atribute necesare politicianului comunist care dorea să avanseze.

În acest creuzet este format şi experimentul Victor Ponta care a anunțat că nu va participa la confruntările dinaintea primului tur al prezidențialelor. De ce să eviţi competiţia politică în confruntarea cu propriul popor? Păi, dacă eşti second hand, nu-ţi rămâne decât să te piteşti şi să aştepţi cum trece valul şi tu rămâi pe cal?

 

Este Victor Ponta un politician second hand sau este un om de “mâna a doua”?

 

 

Ce ar spune o târfă despre Baconsky?

teodor-baconschi 

Acest politician episodic este destul de impopular şi nefrecventabil. Mă bucur pentru acest lucru doarece nu are nici o legitimitate să vorbească despre România.

Ce a realizat în mod riguros în carieristica sa politică (alături şi de Clovnul obez care tot intră şi iese precoce din politică)? În afară de un nume moştenit şi de beneficiile unei camarile culturale bine înfipte în sistemul politic după 1989, ce a rămas în urma lui Teodor Baconsky?

 “Orice târfă da lecţii poporului român” aşa s-a gândit Baconsky să descrie marasmul politic actual pe Facebook în calitatea sa de om, intelectual, fost Ministru de Externe etc. Ştiu, se vor repezi diverşi care vor spune că este dreptul fiecăruia de a se exprima în spaţiul virtual, că acest cuvânt “târfă” este uzual în lexicul românesc şi cum de nu ştiu că “târfă” în perioada ante-post-trans-interbelică (alegeţi voi), denumea o individă care vitupera paradigmele epocii în sensul unei vizionare.

Ce nu se vede dincolo de “libertatea” fostului ministru este cinismul său gratuit. De ce să mai umpli spaţiul public cu încă o “târfă”, dacă îmi permiteţi limbajul. Nu avem destule? De ce să alegi să te exprimi aşa având în vedere cine a fost tatăl tău?

Cinismul acestui personaj episodic stăruitor este demonstrat prin intenţia imorală de a jigni o femeie (Elena Udrea) având în vedere noile conflicte din PMP. Nu mi-a plăcut Elena Udrea niciodată şi nu mi-au curs balele în vânt admirând-o.

Dar această intenţie imorală de “bărbat adevărat” mă face să mă gândesc ce ar spune o târfă despre Baconsky ? I-ar spune oare că fundul ei este mai moral decât gura sa?

De ce iubim zoo-ul nostru politic?

caricatura candidatura europarlament

Suntem îndrăgostiţi de animelele nostre de casă, mai ales când aceştia sunt politicieni. Ne fascinează ecosistemul lor larg desfăşurat în societate noastră. Ne stimulează locomoţia acestor bipede pe care le urâm. De ce suntem atât de incurabili?

Ura combinată cu multă prostie este reţeta garantată a omului prin care voluntar renunţă la raţionalitate, logică şi bun simţ al lucrurilor. Polarizarea abruptă a societăţii româneşti este şi polarizarea discursului public. Scena publică din România arată de fapt că noi.
Totul se cântăreşte în regim de bun şi rău, partizan sau nepartizan, uitându-se de fapt miza oricărei dezbateri autentice, şi anume polemica constructivă, care are capacitatea de transformare reciprocă a interlocutorilor şi implicit a publicului. Această valoare de transformare este astăzi pierdută, în timp ce capacitatea politicienilor de “a cuntifica informaţia în societate” nu se face remarcată decât prin absenţă (încerc în limite acceptabile să utilizez un eufemism).

Despre ce să mai scriem, despre ce să polemizăm când toată scena publică este un monstru cu două guri în stare să digere pisici, porci şi alte animale din zoo-ul nostru politic?

Doru Pop: Eșecul intelectualilor de a prelua controlul României este transparent astăzi

doru

„După 1989 România ar fi avut șansa unei „revoluții a intelectualilor”. Mircea Dinescu și Ion Caramitru erau la televiziune, Ana Blandiana sau Doina Cornea se găseau în mijlocul structurilor politice de la nivel central, existau variante remarcabile pentru aparița unei noi clase de politicieni”…

http://civitaspolitics.org/2014/08/07/doru-pop-esecul-intelectualilor-de-a-prelua-controlul-romaniei-este-transparent-astazi/

Liviu Brătescu

Incultura ne distruge, mă baiatule...

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica