Diaspora încotro?

diaspora poza protvAlegerile prezidențiale din acest an au mai developat încă o fractură a poporului român. Pe lângă faptul că existau destule bube în fibra românească, pe lângă faptul că majoritatea intelectualilor vorbesc despre România ca și cum ar exista aici un ADN malign, a mai apărut ceva…

În sens strict tehnic, vorbim de un nou clivaj în societatea românească, și anume un inedit antagonism bazat pe ură și resentiment profound, între cetățenii din țară și cei din diaporă. Într-un sens mai popular raționamentul ar fi următorul ”Toți căpșunarii care fac menaj la babe prin Europa, vor ei să aleagă președintele?Ce să aleagă aștia?Au stat ei în țară pe un salariu de mizerie?N-ar trebui să aibă drepturi!!!”.

Raționamentul se extinde în multe cazuri căci suferința a ajuns un fel de autoritate pentru a-ți exercita calitatea de votant. În principiu, român poți fi doar în România. Cei din diasporă au la rândul lor o atitudine superioră față de cei rămași să sufere pentru o România modernă. Ei sunt deja deprinși cu exercițiu democratic european și cu valorile occidentului care nu încap în orizontul îngust, din fire, al românului. Mai sunt și tinerii în această ecuație. Nu stiu câți dintre ei realizează în ce joc psihosocial sunt implicați, dar ar trebui să ne întrebăm ”Cui îi foloseste această fractură?” și ”Cine ar fi în stare să reunească într-o singură mulțime aceste grupuri care mai nou se urăsc în mod transparent ?”.

E legitim să ne întrebăm ”Diaspora încotro?”

Anunțuri

România, o țară fără președinte

iohanis_somn1Astăzi, România este o țară fără președinte, chiar dacă Klaus Iohanis beneficiază de legitimitatea instituțională, tehnică, pentru a-și exercita mandatul. De ce spun acest lucru?

Un lucru care nu s-a discutat deloc în spațiul public, nici în perioada electorală, nici în perioada post-electorală, este scăderea pragului de la 50% la 30% la referendumul de demitere a președintelui. Această lege a intrat în vigoare după invalidarea referendumului de suspendare din 2012. Victor Ponta, în frunte cu PSD, a decis că această scădere este suficientă pentru a santaja președintele cu încă o suspendare(garantată!) dacă acesta nu ”coabitează” cum trebuie.

Astăzi vorbim despre statul de drept și despre veșnica cucoană mioritică, Justiția, dar nu discutăm despre fracturarea acestui sistem prin desființarea funcției prezidențiale. Președintele prin această lege va fi la cheremul Parlamentului, aspirând să ajungă cel mult o amantă cu frisoane, care râvneste perioada când încă visa ca-și poate lipi himenul cu scoci. Cunoaștem foarte bine că popularitatea este relativă, rezistentă în timp atâta vreme cât un lider politic poate genera în jurul său încredere, dar nici un politician nu poate câstiga un război cu presa pe durată lungă. Poate cel mult supraviețui, precum Trăian Băsescu.

Klaus Iohanis nu are calitățile necesare pentru a putea supraviețui unui astfel de scenariu. Când sondajele vor arăta pierderi la capitolul imagine, în cel mult 6 luni putem spera la un nou președinte. În acest moment însă există o dulce complicitate a premierului și o complicitate penală a varanului pentru a susține încă o coabitare. Antena 3 nu-l mai face pe Iohanis vânzător ambulant de copii, ba mai mult îi găseste și calități care demonstrează indubitabil longevitatea politică a acestuia. Să nu uităm că oricând pot întoarce armele, dacă varanul se trezeste pe partea greșită.

Problema este că România nu are președinte, iar în jur foamea de guvernare devine prea mare. Și vântul din pușcărie aduce pagubă…

Asemănări şi deosebiri ale comunismului în România şi Basarabia

Comunismul, chiar dacă pentru unii pare a fi în culori roze, a produs milioane de victime, iar o societate nu poate fi construită pe victime. România a înţeles acest lucru, iar astăzi Republica Moldova optează pentru o societate democratică şi deschisă care nu presupune victime…

Comunismul, frică, durere şi înspăimântare

Lumea a fost înfricoşată în comunism – foametea din 46-47, deportările care au ras elitele centrale şi elitele ţărăneşti. Istoricul a explicat că frica i-a făcut pe oameni să tacă şi să se conformeze, puţini având curajul de a se expune public. El a evocat un episod din viaţa bunelului soţiei sale care odată l-a înlocuit pe tatăl său, care lucra paznic la primărie, într-o sâmbătă când se organizau dansuri la Casa de Cultură. Pe parcursul evenimentului, cineva i-a scos ochii lui Stalin de pe portretul de la Casa de Cultură şi acesta a primit trei ani de închisoare. „El a stat trei ani la închisoare la Soroca pentru că cineva i-a scos ochii lui Stalin din portret. Ironic, dar tragic”.

Restul articolului…talk-to-the-hand http://adevarul.ro/moldova/social/asemanari-deosebiri-comunismului-romania-basarabia-1_54a129d7448e03c0fd21b065/index.html

1 milion de “copii Erasmus” o să pună la cale o nemaipomenită societate civilă europeană într-o zi

Societatea civilă este o anexă a societăţii? Societatea civilă este o debara o politicului? De multe ori aceste întrebări au răspunsuri prefabricate, dar în mod real ele indică probleme de sănătate morală în societate. Dincolo de aspectul tehnic al acestei societăţi civile(ONG-uri, asociaţii etc.) ar trebui să luăm în calcul acea sumă de idei şi proiecte care strânge oamenii la comun pentru comunitate. Este comună societăţii noastre această comunitate civilă care trăieste chiar lângă noi? –

Restul interviului…. http://www.crainicul.ro/index.php/lucian-branea-1-milion-de-copii-erasmus-o-sa-puna-la-cale-o-nemaipomenita-societate-civila-europeana-intr-o-zi-19931

Nu vom vota “România”

alegeri-prezidentiale

Multă lume mă întreabă cu cine să voteze la alegerile prezidenţiale. Din nou trebuie să-mi explic opţiunea în logica “minimizarea pierderilor”. “Nu există printre candidaţii actuali vreun individ care merită să ajungă preşedintele României”. Aşa începe orice explicaţie în spiritul caragialesc “eu cu cine votez?”.

Despre Victor Ponta tot am scris… Domnia sa doreşte să câştige preşedinţia la masa verde ba mai făcând un blat cu Tăriceanu, ba cu domnul Dan Anticiocoiul prin excelentă, sau prin veşnicul partid de şantaj denumit UDMR. De ce să votezi cu Victor Ponta când acesta nu se oboseşte să îti ceară votul?

Klaus Iohannis nu este un politician de anvergură, cu veleităţi de cârmuitor, cu o viziune despre România. Domnia sa este mai mult o icoană care în loc să “plângă”, iese pe uşa din spate a “bisericii”. Iohannis este un politician creat de Crin Antonescu şi promovat de acesta în vârful partidului. De ce Iohannis când a ajuns preşedinte PNL nu l-a lăsat pe Crin Antonescu să candideze la prezidenţiale? Domnia sa nu a lămurit acest aspect, însă zâmbetul triumfător care i s-a urcat în falcă şi nu l-a mai părăsit este un semn că nici domnia sa nu are darul de a nu se lua prea tare în serios. De ce aş vota un astfel de individ care nu ştie ce este recunoştinţa, stima sau minimul respect vizavi de piscurile biografiei sale?

Mai sunt şi alţi candidaţi, dar calitatea lor de prezidenţiabili şi candidaţi este ca un prezervativ câştigat după promiscuitate continuă.

Până la urmă, nu am răspuns la întrebarea noastră seculară “eu cu cine votez?”.

Am sentimentul că indiferent cu cine votăm, noi nu vom vota “România”.

 

 

Satisfacţia profesională este înlocuită de pâine

 sfatulparintilor.ro-job-stresant-sef-tiran-350x250

În România aproape toţi tinerii sunt molestaţi de ziua ce tocmai apune. Pentru aceştia, pentru mine, “satisfacţia profesională”, este un ideal îndepărtat când ar trebuie să fie deviză, motto şi călăuză în orice parcurs profesional normal.

De ce nu este normalitatea inclusă în normal? De ce în România tinerii orbecăiesc cu spiritele amputate şi nu-mi doresc deloc să fiu patetic prin exprimarea asta?

Majoritatea ştiu, dar puţini recunosc că modelul businessman-ului român este departe de modelul american sau vestic ce reclamă meroticraţie, concurenţă, competitivitate şi cunoştinţe dublate de duritate etc.

Boala netratată a românului este şefia. În această ţară fiecare în mod direct vrea să fie “şef”. Ce înseamnă de fapt să fii şef în România? Păi, în primul rând, autoritate, implicit muncă mult mai puţină şi legitimitatea de a fi o fiară scelerată în raporturile inter-umane, legitimitatea de a fi o creatură murdară moral.

Atunci când angajatorul tău îţi induce teama că vei pierde locul de muncă înseamnă că asistăm la o intimidare din partea unui analfabet în “afaceri” sau management. România este plină de ei şi această specie insistă să se reproducă în mediul existent, în ciuda ameninţării unei castrări târzii. La toate acestea contribuim şi noi, din păcate. De multe ori, când începem o iniţiativă antreprenorială pe cont propriu, ne gândim la oamenii de “încredere” pe care să-i angajăm nu la cei competitivi. Argumentul este că cei de încredere ne fură mai puţin

Când vom depăşi această construcţie pe verticală a societăţii româneşti în care Şeful se înconjoară de mediocrii unşi cu virtutea încrederii, atunci vom putea spune că Schimbarea în România mai are o şansă.

 

 

 

Ce ar spune o târfă despre Baconsky?

teodor-baconschi 

Acest politician episodic este destul de impopular şi nefrecventabil. Mă bucur pentru acest lucru doarece nu are nici o legitimitate să vorbească despre România.

Ce a realizat în mod riguros în carieristica sa politică (alături şi de Clovnul obez care tot intră şi iese precoce din politică)? În afară de un nume moştenit şi de beneficiile unei camarile culturale bine înfipte în sistemul politic după 1989, ce a rămas în urma lui Teodor Baconsky?

 “Orice târfă da lecţii poporului român” aşa s-a gândit Baconsky să descrie marasmul politic actual pe Facebook în calitatea sa de om, intelectual, fost Ministru de Externe etc. Ştiu, se vor repezi diverşi care vor spune că este dreptul fiecăruia de a se exprima în spaţiul virtual, că acest cuvânt “târfă” este uzual în lexicul românesc şi cum de nu ştiu că “târfă” în perioada ante-post-trans-interbelică (alegeţi voi), denumea o individă care vitupera paradigmele epocii în sensul unei vizionare.

Ce nu se vede dincolo de “libertatea” fostului ministru este cinismul său gratuit. De ce să mai umpli spaţiul public cu încă o “târfă”, dacă îmi permiteţi limbajul. Nu avem destule? De ce să alegi să te exprimi aşa având în vedere cine a fost tatăl tău?

Cinismul acestui personaj episodic stăruitor este demonstrat prin intenţia imorală de a jigni o femeie (Elena Udrea) având în vedere noile conflicte din PMP. Nu mi-a plăcut Elena Udrea niciodată şi nu mi-au curs balele în vânt admirând-o.

Dar această intenţie imorală de “bărbat adevărat” mă face să mă gândesc ce ar spune o târfă despre Baconsky ? I-ar spune oare că fundul ei este mai moral decât gura sa?

Liviu Brătescu

cercetător și om politic liberal

POLITICA ÎN PIONEZE - Horia Pană

"Îmi place zgomotul produs de democraţie." (James Buchanan, al 15-lea preşedinte american)

Bellum omnium

blog George Damian

brînzoaice cu gem

Incultura ne distruge, mă baiatule...

Civitas Politics

Analizăm politica